Ceasul biologic are propriul ritm pentru fiecare femeie. La unele pare că bate non stop și le ia disperarea să se mărite. Efectiv văd asta din prima clipă la un bărbat și au ca singur scop: să le ceară prințul de soție. Își pun deoparte zestre și visează la rochia albă de prințesă, încă din adolescență. Pe altele le apucă din senin, mai după un 25 de ani și se opresc la oricare le oferă mai multă atenție și un inel (evident!). Multe o fac pentru că trebuie, pentru că au nevoie de ceva anume, material sau afectiv, pentru că există o presiune mai mică sau mai mare din partea familiei, a mediului în care evoluează, a societății. Altele se ascund în spatele unei căsnicii doar pentru a lăsa în urmă trecutul și a o lua de la capăt, pentru că sunt nesigure pe ele, pentru că nu sunt capabile să trăiască altfel. Nici nu contează cine este “norocosul”, important este să fie soții și să știe ceilalți că acum sunt la casa lor.

Sigur că există căsătorie din iubire, când ei i se topesc genunchii după el, iar el are face orice să fie doar a lui. Există, dar dragostea pură este prea rar motivul pentru care doi oamenii își pun pirostiile. Nu degeaba se spune că doar iubirile neîmplinite sunt vii. Dovada cea mai la îndemână care să susțină faptul că în 2016 o căsătorie nu se prea întâmplă din iubire este numărul mereu în creștere de divorțuri. Sau, poate, dovada stă în ochii care nu mai râd, în căutările pe lângă și în visurile spulberate ale celor căsătoriți, fie că au curajul să o spună deschis ori ba. Aceeași presiune externă sau propriul ego care i-a adus în postura de căsătoriți îi împiedică să admită ce simt peste vreme. E mult prea greu să suporți ideea că ai ales greșit și că te-ai grăbit. E teribil să știi că ai mers mult timp pe o cale care nu te reprezintă și că ai fi putut fi în total alt punct. Și se petrece la fel și după o relație lungă, cu sau fără acte; o relație unde am stat din comoditate, din obișnuită, din frica de a nu rămâne singuri, din ambiție că se va schimba ceva, din orice motiv naiv și atât de prostesc care ne face pe toți să persistam împreună cu cineva. Evoluăm separat și realizăm că nu mai iubim. Poate nu am iubit niciodată dar trebuia să se petreacă, așa a fost să fie atunci, de așa natură era situația. Mulți se complac, cu precădere femeile. Ele s-au vrut neveste și ar fi prea greu să renunțe, fericite ori ba!

La unele ceasul biologic bate pe altă frecvență. Ne ia și pe noi panica, ne gândim că avem o vârstă, ne punem întrebări și încercăm să găsim soluții. Dar, ceasul nostru este pe orbita aia care se mișcă cu viteză nebunească și nu ne lasă să ne oprim. Unele dintre noi nu ne visăm neveste pentru că ne-ar pune frână. Vrem nopți de neuitat, călătorii, vrem să cunoaștem lumea și pe noi înșine mai bine, vrem să fim libere cu cine și când ne dorim, vrem să ne dezvoltăm, vrem să primim și să dăm pe măsură, nu din obligație, ci de plăcere; vrem carieră, vrem bani, vrem faimă, vrem să urcăm munții, vrem să fim Madonna, vrem pentru noi, nu pentru doi. Și caruselul ăsta nu va înceta chiar și când vom merge în fața altarului și când ne vom pierde definitiv și iremediabil capul și inima după un bărbat. Pur și simplu, unele nu ne visăm neveste, ci fericite, cu sau fără un plus unul în viața noastră. E minunat dacă există, atât timp cât ne oferă spațiul, libertatea și încrederea dorită. E fantastic dacă îi putem plânge pe umăr și dacă împreună se întâmplă amintiri memorabile, cât timp rămânem tot noi, așa cum eram, cu propriile ambiții și idealuri.

Nu-i nimic greșit în a te visa nevastă. Nu-i nimic greșit în a alege să fii singură, cu riscul asumat că o să sfârșești o babă senilă cu 3 pisici. Nu-i nimic greșit cât timp în interior este armonie și îți e bine. DAR, este absurd să cedezi părerilor celor din jur și să îți sacrifici propria credința pentru a nu fi judecată. Este revoltător să vezi femei măritate care le judecă pe celelalte din frustrarea că sunt private de libertatea și stilul de viață a acestora. Este enervant când ceilalți îți spun cum ar trebui să îți trăiești viață și te privesc cu milă pentru că nu alegi să te “liniștești” alături de un om. Nevastă, single, într-o relație de orice fel, mono sau bigama, oricum ai fi, cât timp alegerea îți aduce serenitate, atunci este în regulă. Iar dacă nu… ce mai aștepți să schimbi ceva? Îți e chiar atât de frică de consecințe, de gură lumii și de faptul că vei da greș? Să nu-ți fie! Va fi mult mai bine decât să mergi de la o zi la alta cu propria amărăciune a unor decizii luate în trecut. NU statutul de nevastă sau de femeie singură îți aduce fericirea, ci cum știi tu să te setezi, cum ai învățat să te cunoști și să alegi pentru tine însăți! 🙂

GIF: buzzfeed.com