Momentul când zici “Până aici!” și începi vindecarea


Am o întrebare: Care a fost momentul când ai zis “Destul!” și ai decis ieși din poziția de victimă, nu te mai întrebi de ce “mi se întâmplă” mie, nu mai consideri totul e din vina ta sau pentru nu ești suficient de: bun, deștept, frumos (și poți adăuga orice altceva) și ai decis privești din alt unghi, îți asumi responsabilitatea pentru ceea ce atragi, pentru modul cum acționezi când apare un trigger sau, pur și simplu, încetezi mai fii o versiune tot mai bună, în speranța alții te vor vedea, te vor valida sau nu vor pleca? Când ai început real lucrezi la vindecarea ta emoțională, cedezi controlul și înțelegi doar tu poți schimba povestea, dacă conștientizezi și lucrezi activ cu părțile din tine care te sabotează? Sau… a venit acel moment?

În ultimele luni am lucrat mult cu mine (meditat, journaling, yoga, self therapy), am citit și învățat despre modul cum funcționeaza sistemul nervos, despre metoda de reparenting, adică de a învăța îți fii propriul părinte responsabil din punct de vedere emoțional, despre împrietenirea cu diferite părți interioare, cu ego și despre stiluri de atașament. Momentul meu de “Până aici!” a venit în ziua în care am înțeles am făcut aceeași și aceeași greșeală, în diferite tipuri de relație, dar, de data asta, fară a blama, ci cu blândețe. Am (re)conștientizat, mergând pe fir, ce traumă principală am, ceea ce mi-a creat un stil de atașament anxios, și , până nu învăț îl reglez, voi face la infinit proiecție pe ceilalți, pe care îi voi pune inutil pe piedestal, fară însă a le da șansa îi descopăr. Am mai înțeles de unde îmi vin trăirile, doar , poate pentru prima dată, nu m-am oprit aici, ci am continuat lucrez și văd cum pot mulțumesc acestor părti din minemai puțin plăcute“, dar le pot înlocui cu altele mai potrivite. Iar acest proces continuă și este ceva ce fac, mai mult sau mai puțin, zilnic. Nu a zis nimeni e ușor, dar merită.

Acest moment de trezire vine chiar înainte de a ți se întâmpla ceva măreț, dar, în același timp, când credeai te-ai vindecat, așa mai duci încă o dată crucea, până alegi transformi.

În procesul de vindecare emoțională sunt perioade când totul pare stabil și seren, apoi vin alte triggere, căderi. Trucul sau, mai bine zis, schimbarea reală nu înseamnă nu vei mai greși, totul va fi perfect, ci doar vei fin conștient repeți, vei înțelege un gând sau o emoție nu sunt ceea ce ești, și îți vei da timp respiri și reglezi sistemul nervos pentru a reveni la echilibru. Și nu o spun este ușor, dar narativa și dinamica se transformă real când accepți doar tu poți controla cum vezi o situație. Personal, ajută două mantre în acele clipe: 1. eu am fost bine și înainte de acea situație, voi fi bine și după, iar acum sunt aici apar și protejez copilul mic interior; 2. pot controla doar modul cum reacționez eu și cât lucrez la a face eu bine, nimic din exterior, așa am încredere în Univers pentru duce în locul potrivit vibrației mele. Și nu crezi a fost ușor fiu aici, mi-au luat cam 10 ani, plus o trezire brutală. În trecut urcam pe piedestal un om, grăbeam, consideram nu merit ce trăiesc, căutam drama, lăsam în energia mea oameni prin prisma a ce voiam văd în ei, nu a ceea ce erau de fapt; schimbam (limite reduse doar să le fie ok) și lăsam de la mine mult pentru ca celălalt nu plece sau îi fie bine, acționam din impuls și din anxietatea interioară, din trauma abandonului. Vindecarea emoțională are o mie de etape și e un drum care real nu se termină niciodată, dar e și o alegere. Nu consider trebuie ramai în traumă la infinit, ci poți ieși când ți-a ajuns. Ar fi benefic faci asta cu ghidaj din partea unui terapeut la început, a unui healer, preot, sau orice altă formă este potrivită ție și în acord cu credințele tale.

Am convingerea voi mai avea revelații, voi mai primi încercări, voi avea tendința (mai precis nu eu, ci părțile din mine care atât știu), revin la obiceiuri deprinse din copilărie, la concepții limitative, la tipare. Dar, știu acum nu o mai întreb de ce, am metode de a stabiliza stilul de atașament axios, voi ști fac diferența dintre sentiment sau doar activarea sistemului nervos. Și este mare lucru, pentru eu cred scopul în viața asta este ajungem la sinele nostru autentic, la acea variantă ehilibrată.

Dacă ești în proces de vindecare emoțională, te felicit! Dacă abia acum îți pui întrebări și crezi ar fi momentul ieși din beznă, succes! Dacă ai devenit un om conștient, nu perfect, nu total vindecat, sper nu vină nimic care te ducă înapoi și nu lași pe nimeni adormit te țină în întuneric. Suntem toți copii mici în trupuri de adulți, vorba cuiva, așa nu-i nicio rușine ceri ajutor, doară, te zguduie înțelegerea unor lucruri despre tine… dar, Destul!, tu poți îți faci viața de acum înainte și poți alege un drum mai conștient!

  • 12
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    12
    Shares
  • July 5, 2023
-->

Poate te interesează

Marea schimbare a venit când am învățat recunoștința
November 24, 2023
Red flags în relație – ce sunt, la ce duc și 10 exemple
August 06, 2023
Învață să te ierți pentru a reuși să te iubești
March 23, 2023
Dacă aș avea o super putere… aceea ar fi să ajut oamenii să devină conștienți.
March 19, 2023
An nou, obiceiuri bune pentru minte și trup, în ritmul propriu
January 04, 2023
Resurse gratuite pentru femei care vor mai mult emoțional
September 20, 2022

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *