Mulțumesc că n-ai știut să mă păstrezi!


Într-o zi ți-am zărit numele în agendă și mi-ai părut din altă viață, uitat printre amintiri, într-un nor prăfuit prin care mai văd doar pete de culoare care păstrează doar ce a fost bine. Știi, așa sunt eu! De fapt, așa m-am educat eu să fiu, să văd doar partea plină a paharului și să adun în suflet și în minte doar ceea ce a fost bine. Restul sunt lecții și încercări ce mi-au fost date, cu sau fără voia mea. Uit cu lux de amănunte tot ce cândva m-a rănit și creez propria poveste în care doi oameni se iubeau până nu s-au mai iubit. Nu le-a fost dat, nu se potriveau, unul dintre ei a ales altceva, finalul fericit nu fusese scris pentru ei doi. Tot așa naivă am rămas, cum mă știi. Doar că azi naivitatea mea nu îți mai aparține. Azi nu te mai cunosc și nici nu aș vrea să mă mai știi. Acum sunt bine fără tine și îmi pari ciudat, o amintire stranie, un om care a trecut și a rămas poate un pic prea mult. Nu mai insemni nimic mai mult decât permit eu. În cele din urmă m-am eliberat complet de tine. Tu ai vrut asta de fiecare dată când ai primit o șansa și nu ai știut să mă păstrezi. Să nu îndrăznești să mă învinovățești și acum!

Dacă te-aș vedea pe stradă să știi că nu te-aș opri din drum. Nu de teamă, ci pentru că simt că nu ți-aș face bine. Dacă totuși te-ai opri, nu aș mai plânge. Te-aș lua de mână și ți-aș mulțumi pentru că m-ai rănit și m-ai făcut să trec prin toate stările posibile, de la agonie la extas și înapoi. Ți-aș spune doar că fără durerea pe care mi-ai provocat-o nu aș fi devenit femeia de azi. Cum crezi că am ajuns să mă tem de minciună mai mult decât orice? Ți se datorează ție și meriți primul loc în mintea mea când vine vorba de ceea ce nu îmi mai trebuie. Să nu crezi că sunt iar ironică pentru că acum nu e cazul. Ironiile mele sunt pentru oameni de care îmi păsa, iar ție ți-am păstrat doar un gram de milă. Nu mai știu despre tine pentru că uitasem că trăim pe același Pământ, dar sper că ai găsit ce căutai. Nici tu nu știai ce vrei, dar poate între timp ai mai crescut. Ți-aș mulțumi la fel cum le-aș mulțumi și celor care au urmat după tine și au plecat cu sau fără explicație. Mai contează că ei au stat mai mult sau mai puțin și că tu mi-ai ocupat inima mai mult? Sunteți cu toții în același borcan acum, cărări spre ceea ce realmente căutăm. Tu nu ești special! Să îți între bine în minte și să nu crezi că ai rămas pe piedestal. Ai decăzut de mult din drepturi și nu poți acum să îmi arunci vorbe tăioase, priviri încruntate sau să mă contrazici. Ești redus la tăcere că o umbră spre care privesc cu milă. Rămâi în lumea ta care nu mă implică. Mulțumește-te să mă privești din întunericul tău și să te minunezi de lumină. Să nu care cumva să spui că nu ai știut când am luptat prea mult să îți arăt viitorul pe care acum îl construiesc cu altcineva!

Dacă îmi citești gândurile și crezi că e vorba despre tine, nu te simți cu nimic special. Ca tine sunt mulți, au mai fost și probabil vor mai fi. Ești doar o amintire din viața mea, la fel ca oricare alt el. Nici nu mai contează dacă ne-am iubit cândva, dacă ne visam bătrâni și ne intrasem pe sub piele și în vene unul altuia. Nu mai are importantă nimic din trecut pentru că nu îl pot schimba. Nu te proiecta în viitor pentru că nu știu nici măcar în prezent ce se va petrece. Nu te îmbăta cu apă rece că te-aș putea ierta pentru că ai ști să apeși pe butoane ca în alte vremuri. Ai pierdut de mult manetă de comandă. Nu mă credeai când îți spuneam că va veni ziua când eu voi deține controlul a ceea ce simt. Am bâjbâit mult timp după plecarea ta și m-am luptat să îmi pansez rănile. Dar știi că după covalescență vine vindecarea și mai apoi fericirea? Știi că pentru a aprecia lumina trebuie să cunoști întunericul? Mă crezi că după ploaie chiar vezi curcubee, iar unul dintre ele ți se va mula perfect pe suflet și îți va colora zilele? Nu te mai știu, dar îmi pare că nu. Poate te-ai maturizat, dar nu cred să-ți fi găsit curajul de a nu te mai juca cu suflete. Jucători sunt mulți, ca tine prea mulți. Nu dragul meu, nu ești alesul. Ești doar alegerea mea la un moment dat. Și îți mulțumesc pentru că tu nu m-ai ales pe mine! Poate dacă ai fi făcut-o,  aș fi ales altceva acum, nu aș fi ajuns unde sunt azi și nu aș fi cunosc iubirea  sinceră. Mulțumesc că n-ai știut să mă păstrezi!

 

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  • September 8, 2016
-->

Poate te interesează

În viață trăim 2 tipuri de iubire romantică: cea care te distruge și cea care te ridică
February 05, 2021
De ce ne despărțim? Limbajele iubirii.
July 12, 2019
10 pași pentru a fi un om fericit (pe bune!)
January 31, 2019
Nimic din ce pleacă nu a fost dat să rămână
June 28, 2018
De ce ai nevoie de o Încheiere în relația de cuplu
June 17, 2018
Doar o idee despre ce înseamnă un cuplu frumos
May 06, 2018

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *