In loc sa ma preocup de soarta Greciei sau de subiecte cruciale pentru umanitate, pacea in lume, copiii din Africa si balenele roz, eu ma gandesc la silicoane. Acest subiect “de o superficialitate extrema” dezvaluie, in unele cazuri, modul de a gandi al oamenilor si al societatii per total. Vrem sa credem ca suntem deschisi la minte, ca nu judecam si nu ne lasam ghidati de aparente, dar, realitatea este departe de a fi aceasta. Ne batem cu pumnul in piept ca traim intr-o tara democratica, cu oameni liberi si ca am scapat de prejudecati, dar, suntem inca homofobi, rasisti si sexisti. Ne laudam cu faptul ca femeile si barbatii au celeasi drepturi, dar traim intr-un patriarhat mascat in care femeile sunt JUDECATE dupa modul in care se imbraca, ci nu dupa cum gandesc; dupa aparente si imaginea in societate, nu dupa capacitatea intelectuala si materia cenusie detinuta. Cine are timp sa astepte sa cunoasca un om si abia apoi sa discute? E mai simplu sa iti dai cu parerea din mers. Cine are vreme sa analizeze faptele unei persoane? E mai simplu sa barfesti. Iar daca (Fereasca Sfantul!) este femeie si are implanturi in buze/sani sau fese, atunci chiar vine sfarsitul lumii.

De ceva vreme ma gandesc sa imi pun silicoane. Cred ca, mai devreme sau mai tarziu, voi face acest pas. Este extrem de interesanta reactia celor din jur atunci cand le marturisesc acest lucru. De la ridicat din sprancene, incruntat, zambit, ras ironic sau pervers, la multe lectii de morala – le-am intalnit pe toate. Este demential sa vezi femei care nu au curaj sa faca asa ceva si care isi impun/cred sa creada ca este degradant sa ai silicoane. Este jenant sa asculti baieti care nu vor fi niciodata cu o femeie cu sani (cu sau fara silicon), dar aproape ca iti zic in fata ca doar curvele isi pun implanturi. Este enervant sa dai peste o persoana care iti aduce “cele mai morale” contra argumente pentru care nu trebuie sa injectezi niciun corp strain. Este hilar cum unii vin cu sfaturi medicale citite pe diverse siteuri sau auzite la emisiuni de mare audienta. Si este penibil pentru mine sa ii ascult, sa fiu ingaduitoare, sa ii privesc si sa le zambesc cu bunatate. E penibil deoarece trebuie sa ma prefac ca ii inteleg, sa inchid ochii in fata fricilor, prejudecatilor si limitarilor lor. Nu e ok sa le dau lor dreptate doar pentru a nu starni valuri. Si cu toate astea… o fac des!

In luna care a trecut am discutat cu cateva femei care si-au pus silicoane si va pot spune ca fiecare este cu picioarele bine ancorate in realitate, ca se intretine singura, ca e desteapta, independeta si stie ce isi doreste. Toate spun ca au ales silicoanele nu pentru a avea mai multi barbati, nici pentru a epata apoi si a-si atrage fani, ci pentru confortul lor psihic. Si-au dorit sani mai mari pentru ele, pentru a arata mai feminin, pentru a se simti mai bine, pentru propriul ego si… doar pentru a-si satisface dorinta. Fetele cu silicoane nu sunt doar asistente TV sau dive porno, ci sunt actrite, avocate, manager, mame, sotii, iubite, femei de cariera, doctorande, femei care conduc echipe intregi… femeile cu implanturi sunt cele care stiu ce vor de la ele, de la corpul lor si au suficienta incredere sa faca acest pas. Le aplaud pentru curajul de a nu se lasa descurajate de ceilalti. Capul sus si sanii inainte, doamnelor! 🙂

Foto: wheretoget.it