Nu știu dacă de vină este pandemia, starea mea interioară, vârsta, experiențele trăite sau toate adunate, dar 2020 este anul când am regândit ideea de prietenie. Sunt una dintre visătoarele care a crezut în prietenie, mai mult decât în relația de cuplu și chiar mai mult decât cea de familie. Așa că, sigur că a fost dureror să ajung la concluzia că prieteniile se schimbă odată cu maturizarea, că nu sunt pentru totdeauna, că se pot termina brusc, că nici măcar un număr mare de ani sau de momente împreună nu sunt o garanție că va dura. Totuși, culpa nu este a altora, nici a prietenilor mei, cei care au fost sau cei prezenți. Toată vina este a mea datorită așteptărilor prea mari și a proiecției false că ceilalți se vor purta la fel ca mine. Lecția lui 2020 este despre prietenie, dar de fapt despre mine și conștientizarea faptului că nu voi primi mereu ceea ce ofer și că fiecare are propria realitate, deși suntem teoretic în același peisaj, dar simțim total altceva.

Când eram mai mică mă întrebăm mereu de ce adulții nu au așa de mulți prieteni. Îmi amintesc de asta, corelat cu mesele întinse date de ai mei unde veneau multe cupluri, sau de plecările la munte sau la pădure cu tot felul de familii. 20 de ani mai târziu, observ tendința celor care sunt în cuplu de a renunța la timp pentru prieteni. Și cumva am înțeles, deși eu nu sunt de acord și nici nu empatizez și cred că este important să faci lucruri singur, nu în doi. Totuși, e drept că, în mare, cuplurile ies cu alte cupluri, cei singuri între ei. Și cam așa se ajunge la situația de a te îndepărta de un prieten. Bărbații tind să fie mai fideli, își păstrează serile de poker, de fotbal sau de ieșit la bere. Majoritatea femeilor însă se duc după partener, se dau ocupate pentru fetele cu care petreceau timp înainte și trăiesc pentru relație, ca și cum nimic dinainte de acest moment nu contează. Asta este o dovadă de dependență, de lipsă de considerație față de prietene și de falsitate deoarece demonstrează că ele erau doar un subtitut până la a fi cu iubi. Personal, nu tolerez astfel de comportamente, nu înțeleg de ce te-ai cenzura când ești cu cineva prin a nu mai ieși la cafele sau prin a renunța la vacanțele cu prietenele. Cuplul este format din doi, doi cu personalități, cu vieți anterioare, cu nevoia de timp și spațiu, nu din doi codependenți care uită să mai zic “eu cred și eu vreau”, înlocuind totul cu “noi”.

Odată cu trecerea timpului evoluăm, cel puțin unii dintre noi. De multe ori, prieteniile vechi nu ne îmbogățesc cu nimic, ba chiar ne fac să ne simțim prost. Acela este momentul când trebuie să alegem să ne oprim, deși poate fi extrem de dureros. Deși ne leagă anii, când percepțiile, modul de gândire și credințele aduc disensiuni, nu este cazul să ne mai chinuim. Alții sunt mulțumiți cu plafonarea, pe când ceilalți prind aripi. Unii se educa și aleg o cale profundă și spirituală, pe când ceilalți rămân cu glumele din liceu și cu părerile limitate și la 40 de ani. Maturizarea înseamnă să înveți să spui nu, sincer, direct, uneori brutal, deoarece timpul irosit alături de prieteni vechi nepotriviți ar putea fi folosit pentru a cunoaște oameni mult mai compatibili cu tine.

Prieteniile se rup din multe motive, fie unele precum distanța, fie cele care țin de conduită. Gelozia, suspiciunile, miorlăielile, purtatul cu mănuși, trădarea nu fac parte din familia lexicală a cuvântului prietenie. Un prieten nu rămâne prieten cu cei care ți-au făcut rău, dacă te iubește. Prietenii adevărați nu se supără când le spui adevărul în față, nu te acuza din proriile frici ascunse, nu te denigrează, nu te bârfesc, nu te umilesc. Prietenia înseamnă respect, confidențialitate, o muncă constantă, timp dedicat, întrebarea dacă celălalt e bine, a da atenție, a oferi o vorbă frumoasă, a face mici bucurii, a ajuta și în miez de noapte, a-ți oferi casa și mașina chiar, dacă celălalt are nevoie. Prietenii adevărați nu sunt cei cu care te hlizești la petreceri, îți dai likeuri pe Facebook sau cei care par niște mielușei care te complimenteaza mereu. Prietenii de suflet sunt onești, te critică pentru că vor să te ajute, te scot din belele, te ascultă indiferent de nonsens, te pun pe primul loc în fața oricărui partener mai recent și se bucură enorm să petreceți timp de calitate împreună. Prietenii pot vorbi cele mai superficiale lucruri, dar și despre sentimente, traume, răni. Știi că ei sunt cei în față cărora poți să te descarci deoarece vor păstra totul și nu vor profita de slăbiciunile tale.

să îți rezolvi orice conflict interior, ca mai apoi să fii capabil să fii și prietenul adevărat al altcuiva

Prietenia este un job, la fel ca relația de cuplu. Tocmai de aceea, pe măsură ce trec anii, devenim tot mai selectivi cui și când ne oferim timpul. Mie mi-a luat mult timp, am renunțat la mulți, am provocat despărțiri, am reușit să trec de complezente false și să pătrund în miezul problemei. Pentru că da, maturizarea înseamnă prietenii mai puține, dar mai puternice, înseamnă înțelegerea faptului că sunt foarte rare prieteniile de o viață, că singura certitudine este schimbarea și înseamnă conștientizarea că singurul prieten care contează enorm este tu însuți. Și ar fi minunat să îți fii prieten, să te iubești, să îți rezolvi orice conflict interior, ca mai apoi să fii capabil să fii și prietenul adevărat al altcuiva. Doar așa poți fi un prieten bun la maturitate, dacă te iubești pe tine și ești propriul tău prieten!