Nu mă mut din România… deocamdată!


Am fost întrebată de multe ori de ce nu am plecat din România, mai ales fiind o călătoare. Am norocul sau mi-am creat acest noroc prin muncă și din alegerile luate, astfel încât pot fi departe de țară câteva luni pe an, cu precădere în sezonul rece, când îmi place fiu undeva la cald, cât mai aproape de mare sau de ocean. Și cu toate astea, am revenit de fiecare dată cu bucurie și cu mult dor în București. Mai mult, pe măsură ce trec ani, am observat simt nevoia de a fi în casa mea și în mediul meu mai repede de o lună, după cam 3 săptămâni. Înainte nu se întâmpla asta. O pun pe seama vârstei ori a confortului și liniștii pe care le am acasă, pe seama apariției în viața mea a unui nepot, ori poate pe faptul nu mai am același entuziasm de a fi plecată în lume cu o valiză ca la 30 de ani. Ori toate deopotrivă.

Precum mulți asemenea mie, trăiesc drama plecării, pe rând, a prietenilor dragi. Am pierdut șirul celor care au lăsat în urmă România, din facultate și până acum. De fiecare dată, am impresia se termină o era și stiu perfect, mai ales acum, odată cu atâtea experiențe, relația se va păstra, dar nicidecum în aceeași formă. Și apoi vin alți prieteni, iar într-o zi, fară preaviz, o nouă persoană anunță își schimbă jobul, proiectul, pleacă încerce ori își urmeze iubirea. În medie, un prieten apropiat pe an a schimbat definitiv locul. Statistic, au plecat câteva milioane de români în ultimii 10 ani, ceea ce poate părea enorm, dar este total de înțeles. Ai mei s-au dus în mod cert la mai bine, pe poziții bine plătite, în orașe de top la nivel global precum Londra, New York, Singapore, Amsterdam, Oslo și altele. Dar știm cu toții nu acesta este drumul tuturor și mulți merg pe joburi mici, pentru a aduna bani pentru familie și copii, se chinuie, strâng din dinți, uită de principii sau de diplomele avute și trudesc pentru bani extra.

Nu mut din România sau nu încă!

Și las această portiță deoarece, în ultimii doi ani, mai mult ca înainte, mi-a încolțit această idee, fie ar fi vorba de a urma bărbatul iubit, fie de un venit considerabil într-o țară civilizată, fie de un trai liniștit pe o insulă. Nu știu care va fi alegerea din viitor, nici măcar cea pentru finalul acestui an. Momentan îmi doresc plec și vin, lucrez din alte părți periodic, apoi întorc la orașul meu drag, la prietenii de aici, la evenimente, la locurile mele de suflet, la câinele meu. Aleg dau taxele statului acesta, deși nu văd multe beneficii. Dar, totodată, totul îmi este mai simplu și sunt în zona de confort. Nicăieri nu este chiar paradis și există peste tot probleme, mai mari sau mai mici. Bucureștiul este o capitală europeană încă foarte accesibilă din punct de vedere al costului la apartamente, la chirii, la transport, la tot. Și are o viață culturală minunată, are zone boeme, are parcuri, distracție. Are multe lucruri care îmi sunt dragi, în ciuda problemelor. Te poți înțelege cu ai tăi, știi unde găsești totul, poți oricând apela la cineva. Practic, România îmi este comodă. Iar acest lucru nu știu dacă trebuie fie un indicator de panică pentru sunt în aria de siguranță sau bucure enorm deoarece mi-am găsit bula de echilibru și liniște. Dar nu, nu mut din România…. încă!

Celor care vor plece ce le- zice? o facă, măcar pentru a vedea cum este și pentru a nu trăi cu regrete. Cu cât mai fragezi, poate chiar înainte de facultate sau imediat după, cu atât mai ușoară va fi acomodarea. Cei care cred dacă n-ai făcut acest pas până la X ani nu se mai întâmplă niciodată? Greșit! Am o mulțime de exemple care au decis își schimbe atât profesia, dar și tara, undeva în jur de 40 de ani, chiar spre 50. Și nu e nimic în neregulă faci orice fel de profesie, chiar dacă societatea sau cei din jur consideră ar trebui fii sau faci altfel. Fiecare știe unde îi este bine și ce vrea experimenteze. Cei care consideră România e cea mai rea și doar visează umblă căinii cu covrigi în coadă în vest sau în State? Nu știți ce spuneți. E greu, mai ales în America, cu un sistem total diferit, de la condițiile de angajare, asigurări și multe altele. Și chiar și așa, fiecare are o șansă a lui și are dreptul încerce ori, măcar, nu taie aripile altora și înceteze se plângă la infinit de ceva pe care nu îl schimbă niciodată!

Ce vrea întreb, dacă ați ajuns până aici: de ce ați rămas sau ați plecat din România? Care a fost motivația care v-a determinat în direcția aleasă

  • 56
    Shares
  • March 28, 2022
-->

Poate te interesează

Câteva obiceiuri simple pentru o stare echilibrată
January 24, 2025
Câteva idei pentru Revelion cu buget redus
December 29, 2024
Acestea sunt mituri despre prietenie sau adevăr?
August 12, 2024
Marea schimbare a venit când am învățat recunoștința
November 24, 2023
Red flags în relație – ce sunt, la ce duc și 10 exemple
August 06, 2023
Momentul când zici “Până aici!” și începi vindecarea
July 05, 2023

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *