Simt că a trecut o eternitate de când nu am mai scris pe blog, iar aceasta m-a dus la articolul de azi. O lună aprilie cu căutări, cu noi clienți semnați, cu proiecte demarate, cu frământări, cu regândit planul de bătaie, cu întrebat dacă să mă mut din țară, cu sărbători și multe altele. Nu e vreo scuză, ci doar este ceea ce îmi spun mie pentru că am abandonat și scrisul pe blogul personal, dar și clipurile pentru freelanceri de pe canalul meu de Youtube. E drept că în tot acest timp am pus în focus clienții și alte surse de venit, dar totuși, a lăsa pe hold proiectul personal înseamnă, fară doar și poate, și faptul că nu l-am prioritizat, că am ales să dorm uneori, că am considerat că nu este nicio tragedie dacă nu fac acest lucru. Și asta este o greșeală, cel puțin pentru mine, deoarece cred că una dintre cheile reușitei este constanța, mai importantă decât talentul în sine, de multe ori.

Dar să revenim la subiectul zile și să dau din casă greșeli pe care le-am făcut în cei patru ani aproape de când sunt full-time freelancer. Pe unele o să le mai fac, deși lucrez la mine, altele mi-au fost lecții din care am învățat, iar o parte dintre ele au fost prilej de a regândi proceduri și atitudinea mea față de lucruri sau persoane. Lupt cu perfecționismul, dar vreau, în același timp, să evit greșeli care mă pot costa timp, bani sau sănătatea mentală. Și cred că, pe an ce trece, descopăr noi hibe la mine sau la proces, ceea ce, de fapt, înseamnă evoluție din punct de vedere profesional și faptul că am avansat treptat și am atins gradul de maturitate profesională la care nici nu aș fi visat atunci când am plecat din agenția de publicitate unde eram angajată.

Ce greșeli am făcut în freelancing?

• Am oferit mai mult decât a fost, de fiecare dată. Cumva, așa sunt construită, să dau pentru că am credința că voi primi înzecit, chiar dacă nu din aceeași sursă. Iar acest lucru este real. Cu toate acestea, au fost clienți care au plătit pentru un deget și au încercat să ia toată mâna. Am dat timp, am fost disponibilă mai mereu, am sacrificat weekenduri, am lăsat câteodată din fee. Cu unii a meritat, cu alții nu. De ce? Pentru că atunci când nu e clar setat cât costă ora ta, ce include ceea ce facem, ce nu, atunci fiecare va încerca să profite și să vrea mai mult și mai mult, pe aceeași bani
• Am crezut că pot ridica oameni la nivelul meu profesional. Am învățat greu și cu multe frustrări că nu toți pot avea determinarea mea, că unii, deși sunt liber-profesioniști, gândesc și se poartă ca angajați care au nevoie să stai cu gura și ochii pe ei. Nu toți știu să fie responsabili, să respecte deadline-uri, să vândă, să negocieze, să prezinte, să știe când să fie diplomați, să meargă în aceeași direcție cu mine. Cel mai greu lucru este să ai o echipă bună, iar provocarea este să știi să renunți la cineva, dacă ai încercat mai multe metode, ai comunicat și tot nu există schimbări vizibile sau, măcar, bună voință. Unii vor să rămână mici, nu au nevoie să crească, și e perfect normal să îi lași acolo și să mergi mai departe cu cei care au o viziune bună și care te trag și pe tine în sus. Nu poți fi mereu motorul când barca este ruginită și intră apa prin ea.
• Mi-a fost frică să îmi lansez propriile produse, fie că e vorba de un training, de un ebook ori de carte. Simplu, pentru că eu cred că experiența și cunoștințele vaste trebuie să fie baza, apoi să vină marketingul și ambalajul frumos. Într-o industrie plină de semi experți, una în care “colegi” vând gogoși pe bandă rulantă, în care se minte, se “prostește“, se umflă expertiza, am detestat să fac acest lucru. M-am lăsat greu convinsă să țin un training, apoi m-am sabotat singură și am pus un preț mic, din concepția limitativa că ceilalți nu își vor permite. Am auzit de multe ori faptul că ceea ce dau nu au primit de la nimeni, că e prea ieftin versus ce oferă. Cu toate astea, în ultimii doi ani fac acest lucru mai des și urmează proiecte mai mari.
• M-am abandonat pe mine pentru clienți. O greșeală, teoretic, practic știu că asta mă face expertul de azi și deaceea am doar recomandări pozitive. De ani de zile nu am nevoie să caut eu clienți deoare antreprenorii vin la mine la recomandarea unui fost client sau colaborator. Totuși, știu și câte momente au fost în care nu am mers să vizitez ceva nou într-o țară străină pentru a avea un call cu un client, când nu am putut să dorm până nu a fost totul gata, când am lăsat în pending proiectele mele pentru un brand. Odată cu creșterea echipei, am învățat să deleg mai mult, mă bazez pe oamenii mei, astfel încât să pot echilibra viața profesională cu cea personală. Recunosc însă, nu îmi iese total și știu că vor mai fi perioade când voi lăsa orice altceva pentru ca un client să fie mulțumit și să iasă bine ceea ce am agreat.
• Am dat idei gratis, fie unor freelanceri, unor potentali clienți sau unora care au insistat să bem o cafea. Sunt convinsă că toate se vor întoarce la mine, dar nu am cum să nu remarc cum unii își asumă lucruri care nu vin de la ei, cum sunt câțiva care au uitat când îmi cereau părerea, cum cei pe care i-am ajutat când nu aveau nimic nu au făcut nici măcar un minim gest de apreciere ulterior. Ba mai mult, sunt câțiva pentru care am dat idei, timp la întâlniri, apoi s-au aliat cu alte găști, din frica de a nu le lua pâinea de la gură. Eu cred că există loc pentru toți, că piața e uriașă și mai cred că nu am concurență. Singura mea concurență, cea care îmi poate tăia aripile sau duce pe culmi înalte sunt eu. Cu mine este jocul, nu cu ceilalți.
• Nu am fost suficient de falsă, astfel încât să mă prefac că nu înțeleg că terțe părți din proiect mint, se fac că lucrează sau păcălesc clientul. Iar acest lucru, cumulat cu nervi și multe luni de băgat sub preș, doar pentru a fi totul ok, m-au făcut tot pe mine să pierd. Am învățat că unii vor să fie mințiți, că sunt antreprenori care pică la preț mai mic, lălăială, lipsă de organizare, dar vorbit mieros. Observat, notat, dar printre valorile mele vor rămâne mereu a spune direct ceea ce este, cu diplomație, organizarea, ritmul alert de a munci, corectitudinea și neacceptarea impertinenței, tupeului sau lipsei de profesionalism. Oricum, se spune că fiecare antreprenor are agenția / freelancerul pe care îl merită. Zic că este o greșeală doar daca mă gândesc financiar, pentru că, profund, eu sunt mândră de integritatea mea și de faptul că nu am păcălit pe nimeni niciodată!

Sunt curioasă, dacă sunteți freelanceri, mai vechi ori la început de drum, voi ce greșeli ați făcut ori în care dintre acestea vă regăsiți?