Cât de frică îți este să mărturisești că te-ai îndrăgostit?


Trăim în lumea în care nu ne putem focusa mai mult de 5 minute pe o persoană pentru că suntem distrași de o notificare de pe mobil, unde Tinderul ne dă impresia că putem avea pe oricine, oricând și unde Facebookul mănâncă ore întregi cu scroll inutil. Ne-am obișnuit cu acest amalgam de superficialitate. Îl alimentăm și ne place pentru că nimic nu pare complicat și pentru că suntem (oarecum) protejați de sentimente incomode, de eventuale tristeți care ne-ar consuma timp, energie, nervi.

Între 2 swipuri, un flirt pe Chat, o discuție relaxată într-un bar și un one night stand extrem de accesibil, iubirea pare o aberație și un motiv bun de a ne amuza. Aberant sau nu, ni se pare ciudat când cineva se îndrăgostește și are curajul să o verbalizeze. Suntem reticenți la tot ceea ce este nou, pentru noi și pentru ceilalți. Nu dăm prea multe șanse unui cuplu nou creat să reziste. Nimeni nu admite că poate suferi din dragoste, pentru că nu vrem să părem slabi. Noi înșine nu ne permitem să suferim, ci aruncăm rapid la coș orice sentiment neconsumat sau neîmpărtășit. Nu avem timp de drame și traume pentru că totul este pe repede înainte. Nu ne mai dăm explicații, nu mai vedem rostul scuzelor și a dezbaterilor, ne dăm papucii pe whatsapp sau cu un “seen” care nu a mai primit niciodată o replică. Fugim de tot ceea ce este real și ne e rușine să spunem că ne-am îndrăgostit.

Suntem cei care nu mai iubim profund, dar nici nu suntem răniți. Prea cool pentru iubire, prea importanți pentru angajamente, prea rebeli pentru a renunța la tentații, prea distruși pentru a fi capabili să primim iubirea. Dacă nu am consumat deja o poveste romantică și o relație lungă, poate că încă nu ne-am maturizat. Dacă da, ne-am reîntors la a copilări. Și asta nici măcar nu ne sperie pentru că a devenit firesc. Nu spunem că iubim sau că simțim ceva pentru a nu fi judecați. Nu ne aruncăm pentru că am putea fi respinși. Nu mărturisim celorlalți pentru că ne-ar ironiza. Nu ne recunoaștem nici nouă înșine pentru că ne credem mai importanți și mai imuni decât suntem. De fapt, undeva în colțul sufletului se ascund doi ochi de copil speriat, dornic să iasă la lumina și să iubească prin toate pupilele, să strălucească când vede altă pereche de ochi și să zâmbească pentru că trăiește ceva atât de real încât uneori doare.

Iar noi închidem ochii, turnăm un vin, ne urcăm în mașină și ne spunem că nu e încă momentul să se întâmple. Și totuși, uneori facem ochi și ne privim! 🙂

Foto: favim.com

 

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  • March 31, 2016
-->

Poate te interesează

În viață trăim 2 tipuri de iubire romantică: cea care te distruge și cea care te ridică
February 05, 2021
De ce ne despărțim? Limbajele iubirii.
July 12, 2019
10 pași pentru a fi un om fericit (pe bune!)
January 31, 2019
Nimic din ce pleacă nu a fost dat să rămână
June 28, 2018
De ce ai nevoie de o Încheiere în relația de cuplu
June 17, 2018
Doar o idee despre ce înseamnă un cuplu frumos
May 06, 2018

1 Comments

TSBogdan
Reply September 11, 2016

Eu constat că ai dreptate și că, totuși, mult greșești!

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *