Într-un articol precedent vorbeam despre lucruri mici pe care la fac în ultimii ani care mă ajută să contribui un pic la binele planetei, să reduc consumul, să nu o mai poluez cu plastic și alte inițiative luate. Printre ele este și cea de a nu mai cumpăra în exces haine și încălțăminte, așa cum făceam înainte. Îmi amintesc că mă obseda câte ceva, nu dormeam noaptea până nu îmi luăm acea piesă, dădeam enorm de mulți bani și se întâmpla mereu să intru într-un magazin după o pereche de pantaloni, să zicem, dar să ajung la casă cu alte 3 produse. În 2019 am pus stop și mi-am impus să nu achiziționez nimic timp de luni de zile. Și chiar a mers. Nici în vacanțe nu mă dau în vânt după cumpărat de haine, în mare deoarece în prezent avem aproximativ aceleași branduri în toată lumea, așa că nu văd rostul de a-mi încărca bagajul. Doar dacă este vorba de ceva special, un produs local sau un brand de care nu am auzit sau care nu a ajuns în România, atunci arunc un ochi și uneori cumpăr. Dar în mare, iubesc faptul că am evoluat și că nu mai am disperarea hainelor. Îmi place moda, îmi place să fac ținute, consider că o haină te poate pune în valoare purtată cu atitudine, dar nu vreau să fiu victima tendințelor, să îmi dau banii pe cârpe și nici nu consider necesar să iau ceva doar pentru că este de la nu știu ce designer, atât timp cât am variante similare accesibile.

Și că tot vorbim de alternative, vreau să mărturisesc că 2020 este și anul când am descoperit second hand-urile. Știu că nu e nimic nou, că magazinele cu haine folosite sunt deja un subiect ultra discutat, apreciat de fashioniste, despre care am tot auzit. Am și intrat în câteva în afară, iar de unele faine îmi amintesc în Copenhaga. Totuși, eram reticentă să fac asta în România. Nu știu exact din ce motiv. Recent s-a petrecut minunea, mai întâi într-un outlet (haine cu etichetă, nepurtate, dar care sunt din colecții vechi sau au mici defecte), apoi într-o serie de SH-uri în Brăila. Și urmează curând să colind și prin București, așa că sunt bine venite sugestiile. Revelația mea a fost că și astfel pot diminua consumul planetar, că pot da o nouă viață unei haine pe care cineva nu o mai dorește și că pot descoperi chiar și comori, dacă am răbdare. Și sunt convinsă că sunt și alte femei ca mine, care nu au intrat niciodată într-un astfel de magazin deoarece nu este cochet, nu are vitrine luminoase, nu miroase a parfum scump și nici nu oferă pungi fandosite la plecare. Dar, vă rog să le dați o șansă! Dacă la mine a mers, sigur o să găsiți și voi măcar o rochie, o curea, o geantă de designer, un sacou sau mai știu eu ce item. Știu femei care și-au luat din SH-uri branduri celebre precum Prada, Burberry sau Dior. Cheia este răbdarea și să ai timp pentru așa ceva. Magazinele second hand se explorează în voie, nu cu search pe Google, implică un gram de atenție și puțină creativitate, deoarece poți găsi un produs care să nu fie perfect pe măsuri dar pe care fie îl poți stiliza în ținută, fie îl poți duce la croitor.

Pandemia a făcut ca magazinele de tip seocnd hand să înregistreze din nou o tendință de creștere. Oamenii au mai puțini bani, plus sunt tot cei mai mulți care conștientizează că indus­tria textilă se miscă mai rapid că ni­cio­dată, astfel că se produce mult și ieftin, iar impactul asupra mediului e major. Pe lângă magazinele fizice, există însă și multe variante online, fie siteuri de tip remixshop.com, fie grupuri de Facebook, fie branduri mai mici. Unul dintre ele, care mi-a atras atenția este @delanaftalina, un cont cu haine de poveste, boeme, în culori pastelate, cu tot felul de mătăsuri, dantelă și alte bunătăți. Piesele sunt, desigur, unicat, așa că se vând destul de repede. Tot ce puteți face este să dați un follow și să urmăriți noutățile, când apar.

Nu știu alte femei cum sunt, dar eu voi continua să merg în SH-uri de acum și abia aștept să am timp să găsesc mai multe. Dacă aveți și voi ceva recomandări pentru mine, apreciez să le lăsați în comentarii mai jos!