Au fost ani de zile în care am visat să ajung în Japonia. Pot spune chiar că mi-a fost cumva teamă, mă gândeam că este incredibil de inaccesibilă. Consider că m-am înșelat și că este o destinație care trebuie bifată, măcar o dată în viață. Și ca să elimin elefantul din cameră, pot spune că nu a fost scump, mai ales în ceea ce privește cheltuielile de acolo, dar asta și pentru că am prins un an bun. Și voi explica ulterior. Cred că e de mers cât mai curând, până nu apar alte modificări de taxe sau schimbări politice. Și aș vrea să revin în mai mult de 3 orașe cum am avut acum șansa în zece zile, cu precădere în zonele rurale, dar și în locuri mai puțin populare precum Tokyo. Japonia este fascinantă, o planetă în sine, un amestec de tradiții și tehnologie, o țară guvernată de strictețe și reguli, de o cultură care are la bază organizarea și respectul, dar și un popor extrem de creativ pe toate planurile, de la artă, la cultură, la inovație auto.

Câteva lucruri inedite despre Japonia, care te ajută sau care te vor fascina

Înainte de a ateriza în Japonia, ai nevoie de un JPass, adică un bilet de tren, pe 7 sau 14 zile. Îl poți lua și online, de pe site-ul lor oficial, dar și de la distribuitori precum GetGuide, dar ai și o agenție locală în România. Costă cam 305 euro pe 7 zile și include anumite rute cu trenul de mare viteză Shinkansen. Odată ajuns în aeroport, schimbi dovada achiziției cu un bilet fizic pe care îl activezi din ziua în care ai nevoie. Nu include toate liniile, asta să nu uiți și să cercetezi, vei mai plăti un supliment dacă te grăbești foarte tare, dar, în mare parte între orașe precum Tokyo și Kyoto unde, în alte condiții, ai face 8 ore minim cu trenul normal sau mașina, faci cam 3 ore.

Toaletele sunt nebune, cum ai auzit, dar nu peste tot. O să mai întrebi uneori de unde se trage apa, dar, în mare, prinzi ideea. Unele toalete cântă pentru a oferi intimitate, dacă declanșezi butonul, majoritatea au colac încălzit, sistem de spălare proprie.

Se conduce pe partea dreapta, deci ar putea fi provocator să îți închiriezi mașina, dar nu imposibil. Tokyo e super aglomerat, dar pentru a străbate țara de la un capăt la altul, poți alege și varianta asta.

Ai o mulțime de tipuri de cazări, unele mai ieftine, altele foarte scumpe. Un Ryokan cred că este cel mai inedit, adică un fel de pensiune unde se doarme pe tatami și are onsen, celebrele băi termale japoneze. Totuși, ai toate marile lanțuri, airbnb, hosteluri, chiar și capsule. Eu recomand, indiferent de orașul unde mergi, să alegi o zonă populară pentru turiști, mai ales dacă ești la prima experiență, pentru a nu pierde mult timp pe drumuri, mai ales că distanțele sunt super mari.

Peste tot vei întâlni vending machines, tonomate cu tot ce vrei și nu vrei. Sigur, majoritatea au sucuri, apa și cafea, dar există și cu cârnați, înghețată, brelocuri și alte nebunii. Nu ai cum să le ratezi, sunt, în medie, 25 de oameni la un astfel de aparat.

Totul este strict și la timp în Japonia, iar trenurile chiar nu au niciodată întârziere. Suica este cartela locală pe care o alimentezi și cu care poți plăti și la supermarketuri și în alte magazine. Și nu, nu e greu de găsit nici Shinkansenul, doar să ții cont că anumite stații sunt, în sine, mini orașe, deci trebuie să îți estimezi corect timpul. În metrou e mai liniște decât oriunde pe planetă. Totuși, cel mai fascinant este complexitatea și modul foarte bine de a fi conectate mijloacele de transport în comun, ceea ce te ajută să te deplasezi ușor.

Japonezii nu știu engleză, cu mici excepții. Sunt extrem de politicoși, cumva prea riguroși și greu ies din norme. Nu sunt nici cei mai zâmbitori, dar clar au noțiunea bine conturată de spațiu personal și de politețe. Se stă la coada la trecerea de pietoni și la urcarea în mijlocul de transport în comun, nu ai parte de țipete nicăieri, totul e organizat.

Japonia are printre cei mai longevivi locuitori din lume. Pe de altă parte, rata natalității este atât de scăzută, încât în prezent se vând mai multe scutece pentru adulți decât pentru copii. Plus, mai au niște statistici ciudate, un procent de 2% de persoane care nu au mai ieșit din casa de cam 2 ani, iar cei până în 29 de ani, procent extrem de mare care nu și-au început viața socială.

Companiile oferă servicii de închiriere de oameni care să joace rolul unui prieten, partener sau membru al familiei la evenimente sociale sau pur și simplu pentru companie, adresând astfel problemele de singurătate (kodokushi) și presiunile sociale.

Nu prea găsești sushi, este mai mult ceva ce credem noi europenii că am găsi aici la tot pasul. Contrar credinței populare, sushi nu înseamnă pește crud, ci se referă la orez condimentat cu oțet, zahăr și sare. Peștele crud feliat și servit simplu este numit sashimi.

Fructele sunt extrem de scumpe, asta pot spune în mod cert și lipsesc din majoritatea magazinelor. Japonezii tratează anumite fructe ca pe opere de artă și le vând la prețuri exorbitante. De exemplu, un pepene Yubari King sau un ciorchine de struguri Ruby Roman se pot vinde la licitație pentru mii de dolari.

În Tokyo nu există coșuri de gunoi, te plimbi toată ziua cu ambalajele. În majoritatea orașelor este, teoretic cel puțin, interzis să mănânci, bei sau fumezi pe stradă. DAR, există baruri și restaurante care au afișe mari că se fumează la interior, ceea ce este paradoxal și cum nu am întâlnit nicăieri în lume.

PREȚURILE sunt mici, la magazine, la restaurante, la bilete la muzee, la băutură, la haine, la suveniruri, la orice. Nu considerăm aici nimic brand internațional precum Chanel, ci discut strict de mâncat, băut și cumpărături local. Yenul este foarte jos momentan, iar o masă este în jur de 100-200 lei, o cafea cam 10-30 lei, un cocktail cam 50-80 lei și tot așa. Pe scurt, Japonia a fost ieftină. Evident, costurile mari sunt cu biletele de avion, cazările (în funcție de doleanțe), cumpărături extravagante, Jpassul și, poate, taxi, dacă ai vreo urgență.

Sunt obsedați de animeuri, cartonașe cu personaje și Gachapon (Jucăriile din Capsule). Aceste automate de jucării mici, ieftine și de colecție au o popularitate masivă printre adulți, nu doar printre copii, alimentând o cultură puternică de colecționism tematic. Și, desigur, este o isterie în sine cu Pachinko, săli de jocuri plasate oriunde, pe etaje întregi. Pare ireal, dar sunt ultra populate la orice oră din zi și din noapte, de toate categoriile de vârstă peste 18 ani. Pachinko este un tip de joc mecanic de tip arcade care seamănă cel mai bine cu o combinație între un aparat slot machine vertical și un joc de pinball.

În Japonia, cu precădere în Tokyo, este la mare căutare stilul Harajuku. Poți sta ore întregi să admiri ținutele unor tineri, fascinante de fiecare dată. Stilul Harajuku nu este doar un simplu trend vestimentar; este un fenomen cultural, o mișcare de contra-cultură și o expresie artistică a individualității care și-a luat numele de la districtul Harajuku din Tokyo. Aici, adolescenții și tinerii se adună în fiecare duminică (în special în jurul străzii Takeshita) pentru a-și etala cele mai extravagante și inedite look-uri.

Japonia are o mulțime de onsenuri, adică băi termale pentru SPA, unele în stil mai modern, pe acoperișul unor hoteluri, altele super tradiționale. Multe onsenuri interzic accesul clienților cu tatuaje, deoarece acestea amintesc de mafia japoneză, yakuza, ai cărei membri sunt acoperiți de tatuaje. Deși în ultimii ani japonezii au început să perceapă tatuajele altfel decât ca un simbol al răului, multe onsen-uri nu doresc să renunțe la această regulă.

Principalele religii din Japonia sunt budismul și șintoismul. Totuși, majoritatea japonezilor nu sunt adepții unei singure religii, ci încorporează în viața lor de zi cu zi caracteristici din ambele religii, într-un proces numit sincretism.

Japonia are cea mai mare speranță de viață din lume. În medie, japonezii trăiesc până la 84 de ani, comparativ cu 79 de ani în SUA sau 71 de ani la nivel mondial. Unii factori care contribuie la longevitatea japonezilor sunt dieta sănătoasă, sistemul de sănătate universal și cultura care valorifică respectul pentru bătrâni. De asemenea, este țara cu cea mai mare rată de îmbătrânire din lume. Peste 21% din populația sa are peste 70 de ani. Japonia are și peste 50.000 de locuitori care au depășit vârsta de 100 de ani.

Este țara cu cea mai mare cultură a karaokelui din lume. Karaoke a fost inventat în Japonia în anii ’70 și este din categoria cu sălile de jocuri, adică o constantă. Ba chiar există săli unde anumiți japonezi rămân peste noapte, după birou, fiind mai convenabil decât să tranziteze orașul și să meargă acasă.

Japonia este țara cu cea mai mare cultură a cafenelelor tematice din lume. Există cafenele tematice pentru aproape orice, cum ar fi pisici, bufnițe, roboți, ninja, maid, vampiri și multe altele. Cea mai mare pacăleală a fost mpig cafe, o cafenea unde te joci cu porcii, dar unde am plătit mult, nu am primit cafea și nici nu a fost inedit. În schimb Dwan, cafeneaua cu roboți din Tokyo este senzație. Roboții nu sunt controlați de inteligență artificială. Ei sunt „corpuri surogat” (bunshin) controlați de la distanță de către oameni reali, foști piloți cu dizabilități. O parte din încasări merg la aceștia și le poți afla și povestea. Este realmente un concept impresionant și merită trecută pe listă.

Japonia are cea mai mare cultură a cosplay-ului din lume. Cosplay-ul este practica de a se îmbrăca și a se comporta ca un personaj din manga, anime, jocuri video sau alte medii. Cosplay-ul este foarte popular în Japonia, unde există evenimente dedicate, magazine specializate și reviste dedicate acestui hobby.

Este și țara unde ceremonia ceaiului este la loc de cinste, iar o ceainărie tradițională trebuie bifată. În plus, există și experiențe de tip ceremonia ceaiului cu Maiko (ucenica gheisei) sau o gheișă unde acestea te învață cum să faci ceaiul, să îl bei, să amesteci matcha. Am participat la una și a fost interesant.

Japonia este țara cu cea mai mare varietate de batoane Kit-Kat, care sunt batoane de ciocolată cu umplutură de biscuiți. Există peste 300 de arome diferite de Kit-Kat în Japonia, cum ar fi wasabi, ceai verde, soia, vin roșu și chiar cartofi prăjiți.

Japonia are cea mai mare industrie a jocurilor video din lume. De aici vin branduri celebre precum Nintendo, Sony. Și clar știm de celebrele Mario sau Pokemon inventate tot aici. Le regăsim peste tot în magazine sub forma de figurine, brelocuri sau alte tipuri de obiecte.

Revin curând cu articole despre orașele unde am ajuns, obiective turistice și alte lucruri inedite. Lasă-mi în comentariu care este curiozitatea care te-a uimit și dacă ai și altele pe care le-am ratat. Cine știe, poate revin în Țara Soarelui cândva.