Cunoaște-mă acum, nu judeca vreodată!


Sunt genul de om pe care îl definește schimbarea. Ador să mă reinventez, mă plictisesc repede de lucruri, pun preț pe oameni și aștept să primesc de la ei ceea ce ofer. Sunt naivă și visez mult, îi iau pe ceilalți de buni până la proba contrarie. Nu îmi mai este teamă de a fi rănită și m-am călit în timp. Încerc să nu am așteptări, dar repet tipare de o credulitate acută. Singura care trăiește dezamăgiri sunt eu, cel mai probabil. Rănile ne schimbă, ne îndepărtează și ne fac să ne luăm bariere de protecție. Tot ele ne fac să învățăm să ne iubim pe noi înșine, să înțelegem că, indiferent cine va veni sau va pleca, noi cu sufletul nostru vom trăi. Important este ca acolo să existe armonie, să nu lăsăm fricile să se adune, durerile să ne facă mai răi, întâmplările mai puțin fericite să ne închidă în noi. Noi ne suntem mereu în preajmă și cei cu care ducem călătoria vieții de la început până la final.

Schimbarea nu înseamnă a renunța ușor la oameni, ci a schimba zilnic bucăți din tine. Privesc în jur și văd că unii refuză să evolueze. Îmi e greu să îi înțeleg, dar îi accept. Aleg să mă analizez pe mine, să cer sfaturi dacă consider că am nevoie, să lucrez al naibi de mult cu mintea mea. Iau decizii în urma unor fapte și a unor vorbe care dor. Cu anii sunt tot mai selectivă cu ceilalți. Îmi e greu să înțeleg jumătățile de măsură, de prietenie, de iubire, de colegialiatate. Nu există scuze, sau nu pentru mine. Nimic bun nu vine din a accepta să primești cu picătura. Nu mai consider a fi greșit să ceri direct, pe orice plan și să setezi clar cu ceilalți propriile limite. În definitiv, totul este despre tine, așa cum percepi, cum simți, cum îți transmiți ceilalți energii. Și dacă am ști toți să ne iubim pe noi, să avem puterea de a ne asuma ce suntem și ce dorim, am trăi într-o lume mai puțin falsă. Nu la alții trebuie să schimbi, să te oferi cu prelegeri necerute și să impui atitudini. E strict problema fiecăruia ce face și ce simte. Dacă fiecare și-ar vedea de simțămintele lui și ar judeca mai puțin, ce lume bună ar fi atunci. Știu, sunt idealistă!

Îmi doresc schimbare pentru mine, nu pentru cei din jur. Pot să îi schimb cu totul și să aleg să stau departe, asta e deja altă poveste. Nu doar îmi doresc, ci, mă schimb mereu, fără a devia de la obiective și idealuri. Mă supără când unii își permit să mă ia de bună sau să mă vadă cu ochii de acum mulți ani. Mă irită să aud prelegeri fără că eu să le cer, puse prin adevăruri care nu mă definesc, prin filtrul unei eu din alte vremuri. EU mă schimb, iar cei care nu țin pasul cu mine nu mă cunosc. Și poate e mai bine așa! E amuzant să vezi că unii rămân blocați în același punct în timp ce tu crești. E nostim să discuți cu cei care cred că nu greșesc niciodată și că lumea este doar așa cum o știu ei. E trist ca cineva să refuze schimbarea și faptul că este în eroare, fără a dori să încerce măcar să vadă cum ar fi altfel. Sunt prima care greșește, de mii de ori, iar asta aduce progres. Marile schimbări vin din învățăminte trase, de zbateri, din căutări. Eu mă schimb și o iau mereu de la zero, mă educ, îmi dau palme, cad, mă ridic, mă atașez, mă debarasez de ce nu îmi aduce liniște. Eu sunt cea mai importantă pentru că sunt pe acest drum de una singură, indiferent cine mă ține de mână sau cine o ia pe altă alee. Eu mă judec aspru pe mine. Eu învăț pe an ce trece să mă iubesc și mai mult. Eu visez la o lume în care vom ști să ne cunoaștem înainte de a ne exprima opinia!

Foto: Tumblr

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  • October 20, 2016
-->

Poate te interesează

Cum realizezi că o persoană te seacă de energie și cum revii la starea de bine
January 20, 2021
10 lecții de la 2020 pentru 2021
December 23, 2020
Teama de a avea bani
August 30, 2020
Lucruri mici pentru o viață eco
July 22, 2020
Despre echilibru emoțional
June 24, 2020
Cum se schimbă relațiile de prietenie odată cu maturizarea
May 26, 2020

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *