Am fost pentru prima dată la un retreat în afara țării și vreau să repet această experiență în viitor. Am fost de multe ori întrebată cum e în retreat-uri, ce se întâmplă acolo, dacă te ajută cu ceva. Iar tot ceea ce pot spune este că luăm din experiențe și din fiecare zi ceea ce dorim.

Există multe preconcepții despre retreat-uri, și există o varietate de astfel de organizări. Nu îmi pot da cu părerea despre toate, ceea ce pot spune este ceea ce am trăit eu sau de ce consider că a meritat fiecare ban. Pentru că un retreat de câteva zile implică costuri de deplasare, biletul de avion (dacă nu este în România), bani de cheltuială pentru activități extra, dar și costul programului care include, în majoritatea cazurilor, cazarea și mesele. Contează mult cine îl organizează, cu ce rezonezi, dacă te arunci fără nicio bază sau ai mai experimentat.

Conform AI-ului, un retreat (termen preluat din limba engleză, care se traduce literal prin retragere) este o pauză sau o evadare conștientă și planificată din ritmul și agitația vieții de zi cu zi. Scopul principal al unui retreat este dezvoltarea personală, relaxarea, reconectarea cu sine și regăsirea echilibrului interior, de obicei într-un cadru liniștit, adesea în natură.

În trecut, am fost în ashram în India, la diferite clase și activități de yoga, meditație și altele din sfera asta în mai multe locuri de pe planetă, inclusiv la retreat în România. Mi-a plăcut mult experiența din Maroc, mai precis Marrakesh, pentru că a implicat un mix de activități, diferite exerciții, clase, dar, mai ales, discuții cu un grup de femei cu personalități foarte diferite. În retreat te poți deconecta de rutina zilnică, dar te și conectezi la tine sau poți oglindi în cei din jur părți din tine. De altfel, dacă îți dai voie și te lași ghidat, poți avea revelații profunde despre ceea ce ești, despre concepții limitative, despre moduri de gândire pe care le-ai învățat sau pe care nu le conștientizai. Fiecare știe cât vrea să caute în el, pentru mine astfel de plecări sunt un mod de a-mi lua lecții, de a ieși din zona de confort în care am în jur doar oameni din bula mea și unde totul e reglat să îmi fie comod. Cred că la retreat poți crește emoțional. În plus, aici e și locul să experimentezi de la mâncăruri noi, un tip de workshop de care nu ai auzit, să descoperi o altă bucată de lume, să creezi amicitii sau, de ce nu, să iei decizii pentru ceea ce vrei în viitor, când revii acasă. În retreat e și loc de a fi creativ, de a-ți da voie să explorezi, de a te juca, de a lăsa emoția să curgă.

În Retreat-ul din Maroc cu Suntuncopac am făcut ceva ce îmi doream de mult, dar îmi era frică, și anume Constelații familiale (sau Constelațiile Sistemice). Acestea sunt o metodă terapeutică de grup, dezvoltată de psihoterapeutul german Bert Hellinger, care explorează și aduce la lumină dinamici ascunse și tipare emoționale transmise din generație în generație în cadrul unui sistem familial. Eu consider că e important să ai încredere și să te lași purtat și ghidat de cel care coordonează constelația. Nu știu dacă voi repeta experiența, dar am trăit-o. Și da, la retreat-uri există un program zilnic, dar nu ți se impune să faci nimic sau poți lipsi, dacă așa simți.

Până decid pe ce continent mă va purta următoarea alegere, recomand retreat-urile Andreei Ioniță sau Suntuncopac, pentru că nu sunt încâncenate, nu implică nici să îți pui basma pe cap sau să stai 10 ore pe zi în meditație și liniște. Andreea aduce un mix de spiritualitate cu viața reală, iar eu rezonez cu asta, pentru că a fi spiritual nu înseamnă că nu îți dai voie să trăiești sau că fugi de orice fel de loc și tentații, ci că trăiești centrat în tine și revii mereu la echilibru, chiar și când ai în jur haos. De văzut la ea în SHOP unde are următoarele plecări sau alte tipuri de programe.