Până când decide partenerul de viață pentru tine?


Recent m-a marcat o întrebare pe care îmi amintesc că am mai primit-o. De fiecare dată mă blochează puțin, apoi mă amuză, pentru ca ulterior să fiu nevoită să dau o explicație pentru interlocutor. Întrebarea sună cam așa: “Prietenul tău știe ce faci, da?”. Prietenul poate fi înlocuit de soț sau iubit, dacă situația este de așa natură. În cazul de față este vorba despre decizia de a-m face un tatuaj. Anul trecut a venit din partea unui medic, pe vremea când am hotărât să îmi pun implanturi. Iar lista poate continua. Nici nu contează dacă dilema vine de la un chirurg, de la un artist tatuator sau de la oricine altcineva. Întrebarea dezvăluie un subiect mult mai profund, acela conform căruia suntem nevoiți să primim acordul partenerului de viață pentru schimbări, chiar dacă nu afectează cu nimic pe altcineva în afară de noi înșine.

Fiecare cuplu are propriile regului, iar unii aleg să își controleze viețile reciproc. Poate că nu este greșit, cât timp cei doi se simt confortabil în această situație. Cred că deciziile care aduc schimbări în relație trebuie luate de comun acord. Totuși, libertatea individuală este un semn de maturitate, de echilibru emoțional, de încredere în propria persoană, dar și în “jumătatea ta”. Atât timp cât este vorba de corpul tău, de cariera ta, de banii tăi, de orice nu are legătură directă cu alții, decizia ar trebui să îți aparține. E minunat să te sfătuiești cu cel cu care împarți pentru moment sau, poate, pentru totdeauna, un drum comun. Poți cere o părere, poți informa, dar ultimul cuvânt ar trebui să fie al tău. Frustrarea impunerilor și a pretențiilor de a face ceva sau nu, nu aduce nimic bun într-o relație. Acceptarea ca celălalt să îți spună ce și când să faci, cum să arăți, să te îmbraci, să lucrezi este nocivă și creează resentimente, mai devreme sau mai târziu. Să lași de la tine la infinit și să accepți un comportament dominant și posesiv este un semn de iubire inițial, care se va transformă în ură și în nesiguranță ulterior.

Dacă aș analiza puțin psihologia celor care nu ies din cuvântul partenerului de viață, aș descoperi răni mai vechi, teama de a nu pierde dragostea primită, puțină încredere în ei înșiși. Pe de altă parte, cel care impune tot timpul și vrea să modeleze suferă, la rândul sau, de un complex de inferioritate mascat de dorința de a fi doar după propriul plac și de a demonstra că are ultimul cuvânt. Uneori cele două tipare se întâlnesc și reușesc să supraviețuiască într-o relație disfuncțională care poate părea bună din exterior. Alteori, ies scântei dacă individul liber, care știe exact ce vrea și cine este, formează un cuplu cu un maniac al controlului. Și vice versa. Poate de aici nedumerirea mea și faptul că nu pricep de ce mi-aș lăsa prietenul să îmi spună dacă să îmi fac sau nu un tatuaj. Poate sunt prea independentăi. Poate sunt eu defectă și nu știu să țin cont de alții când vine vorba de mine. Dar, întrebarea mea este: până când decide partenerul de viață pentru tine?

GIF: Tumblr

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  • November 27, 2016
-->

Poate te interesează

Cum realizezi că o persoană te seacă de energie și cum revii la starea de bine
January 20, 2021
10 lecții de la 2020 pentru 2021
December 23, 2020
Teama de a avea bani
August 30, 2020
Lucruri mici pentru o viață eco
July 22, 2020
Despre echilibru emoțional
June 24, 2020
Cum se schimbă relațiile de prietenie odată cu maturizarea
May 26, 2020

2 Comments

Studio Galati
Reply December 2, 2016

Buna intrebarea! In cazul majoritar al persoanelor care se lasa conduse de partener, cred ca e pentru totdeauna, daca nu exagerez, asta din pacate!

Monoranu
Reply December 3, 2016

Cred ca independenta e buna si sunt de acord cu tine ca nu ii poti impune partenerului ce si cum sa faca. Trust me, asa cum descrii tu lucrurile, imi sta in fire sa fiu un maniac al controlului desi nu ma consider unul. Trebuie insa sa spun ca nu e deloc gresit sa fii dependent intr-o anumita masura si de cel de langa tine. Si uneori e chiar romantic si sanatos pentru relatie sa fii asa. Pentru ca, cel putin asa cum vad eu lucrurile, intr-o relatie focusul ar trebui sa fie pe "noi" nu pe "eu" sau "tu". Ego-urile exagerate si independenta pot dauna relatiei pe termen lung mai ales cand nu se discuta despre asta. Been there, done that! Si culmea e ca mi se parea ca eu sunt intotdeauna cel care vrea sa discute, dar de fapt era chiar pe dos insa eu nu auzeam pentru ca eram prea preocupat de propria-mi persoana. Asa ca vezi sa nu dai din prea multa independenta in egoism ca asta e sfarsitul oricarei relatii.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *