La început de 2026 mi-am propus să ies mai des și să vorbesc în public. Am constant întâlniri cu antreprenori, clienți sau nu, atât întâlniri unu la unu, cât și în cadrul Meta Ads Training. Cu toate acestea, a mă expune în fața unui public live pentru a împărtăși din experiența mea în antreprenoriat și marketing digital este cu totul altă experiență. E un act de vulnerabilitate și vine cu emoții. Deși sunt ok să vorbesc în public, microfonul mă intimidează încă. Ceea ce nu înseamnă că îl las să câștige, ci o fac și în frică. Știu de la cei din sală că ei nu simt asta, dar la mine în corp e un consum imens. Ceea ce înseamnă doar că îmi doresc să se întâmple tot mai des în viitor, pentru că expunerea la o situație inconfortabilă mă ajută să cresc și să descopăr lucruri despre mine. Ador să vorbesc în fața camerei, fie la TV, pe YouTube sau pe Social Media, dar nu sunt (încă) în elementul meu cu mulți ochi ațintiți asupra mea.

Am fost invitată la PEAK MINDS și am decis instant să spun da. În primul rând pentru că era pe lista de dorințe a acestui an. Mai apoi, și cel mai important, pentru că acest eveniment este unul despre comunități de antreprenori sau freelanceri conștienți, care discută despre valori, au conversații reale, fac schimb de idei și care pot colabora. Nu a fost deloc un eveniment plat, ci unul în care fiecare vorbitor a spus o poveste cu multe exemple personale și cu multă emoție. A fost prima ediție PEAK MINDS, dar stați cu ochii pe Paul Manea și tot ceea ce face, fie că este un workshop de respirație sau un eveniment pentru antreprenori.

Am vorbit despre saltul în gol spre a fi pe cont propriu, fără un plan, doar pentru că știam că nu mai pot altfel. Despre parcursul meu de 20 de ani în câmpul muncii, cele 3 demisii, firul roșu fiind că nu mă mai făcea fericită ceea ce aveam și că banii sau un loc călduț nu mă puteau motiva, când am simțit că nu mai am libertatea de a face lucrurile în modul meu, de a fi creativă sau un obiectiv clar. Astăzi am înțeles că a avea curaj, mai ales când ești pe cont propriu, nu înseamnă să nu ai frici. Ci doar să le alegi pe cele cu care poți trăi și să faci lucrurile și cu ele. Pentru mine, frica de a mă reangaja pe care o aveam când am plecat de la ultimul angajator a fost un indicator al anxietății din corp. Și a mai apărut și e posibil să mai reapară. În același timp, am transformat-o într-un motor și am devenit mai rezilientă, mai adaptabilă, am construit și gândit diferite lucruri. Am vorbit 20 de minute și, vreau să cred, a fost o poveste care a inspirat.

Sper să ne revedem și la alte întâlniri unde vom avea ocazia să ne cunoaștem, fie ca vorbitor pe scenă, fie în sală. Mulțumirile merg către Paul pentru invitație, dar și pentru cei care au fost prezenți în sală!