am invatat ca timpul meu eeste pretios si ca nu am cum sa il dau inapoi. am invatat-o trecand prin mii de experiente in ultimii ani, experiente care mi-au aratat ca nu am stiut sa apreciez anii si timpul meu. am realizat ca e timpul meu si ca nimeni nu mi-l da inapoi atunci cand am acceptat compromisul de a prelungi o relatie inutil, cand am asteptat minuni de la anumite persoane si ca se vor schimba sau a fi asa cum mi-as fi dorit, cand am crezut in promisiuni, sau cand, pur si simplu, m-am amagit singura in propriele-mi iluzii.

am invatat sa zic si “nu”, si “de ce”, si “vrei sau nu?” si STOP. regula e simpla: e acum sau niciodata. cred in nuante de gri, dar cred ca ce nu vine firesc nu se va transforma in ceea ce vreau. iar daca vorbim de barbati, e si mai simplu: e ca si cu pantofii-fie ti se potrivesc de prima data si te pun in valoare, fie va fi un chin sa ii porti si sa ii modelezi dupa forma ta. iar daca nu vorbim de ei, alegerile sunt similare.

am curaj sa trec direct la subiect si am atat de multa incredere in mine incat sa spun ce imi doresc. nu imi e frica nici de esecul de a fi refuzata sau ca celalat nu va raspunde cum mi-as dori. e doar vorba de egoism poate. asa ca selectez rapid si transant. si nu, nu e riscant, e doar confortabil sa pot spune ce gandesc, iar in sinea mea zambesc in cazul unei deziluzii de moment pentru ca stiu ca a doua zi trece si ca nu voi regreta.

am invatat ca nimeni nu-mi da timpul inapoi, iar daca cineva nu vrea sa viseze cu mine il las sa plece, fug de oamenii ce vor sa-mi franga aripile in zbor si pastrez doar ce este valoros in jurul meu.

putin curaj si vei castiga atat de mult pentru tine!