E drept că mi-a fost dor de multe în izolare, dar, printre cele mai mari doruri a fost cel de București, orașul care m-a adoptat acum 17 ani și unde îmi doresc să îmbătrânesc, într-o casă veche recondiționată, cu o grădină plină de flori și cireși, într-o zonă încărcată de istoria locului. Am trecut pandemia în București, dar cu toate astea nu am văzut mai mult de câteva străzi, și alea pe fugă. Mi-au lipsit enorm câteva din locurile mele preferate. Acum, că mai e puțin și avem voie să colindăm liberi, cu respectarea distanțării sociale și a unor reguli, desigur, am o listă lungă de lucruri de făcut în București și abia aștept să se întâmple. Pentru mine, acest oraș are un farmec anume pe care nu îl regăsesc nicăieri, înseamnă acasă, un mix de agitație și boemie, este locul unde am trăit unele din cele mai intense experiențe, unde am iubit, am râs și am plâns, unde am legat prietenii, unde am învățat, unde am crescut, unde am devenit adult, unde mi-am găsit locul.

Sper să vă iau cu mine în povestea asta și să vă placă propunerile prin ochii mei.

Piața Amzei – atât pentru piață în sine unde ai mereu fructe și flori deosebite, dar mai ales pentru M60 de unde lucrez constant, Trattoria Verdi cu super pizza și paste, un loc doar cu clătite, multe restaurante cu mâncare gătită, atât de tip împinge tava, dar și mai fandosită, special gândită pentru vegani și vegetarieni, câteva magazine cu haine mici unde poți descopri comori, o covrigărie, un mini parc. Despre zilele în Amzei aș putea scrie o întreagă carte cândva.

Parcul Herăstrău – sau doar anumite părți din el, deoarece unele sunt prea cotropide de lume și de miros de mici. În schimb, ador să mă plimb cu bicicleta pe partea de Nordului până la calea ferată, să stau pe un ponton prin față la terasele de pe Șoseaua Nordului, să merg în Grădina Japoneză sau la Baraka pentru a mă uită la skateri și a bea un cidru.

Muzeul Național de Artă Contemporană – sau MNAC, pe care cred că l-am vizitat de zeci de ori, am văzut o mulțime de expoziții, am fost la evenimente și petreceri pe terasă, dar și pentru o întâlnire romantică sau o cafea la înălțime. Cred că nu mă simțtnicăieri mai în vacanță ca aici.

Lacul Morii – unde te simți pentru câteva minute ca a mare, mai ales la apus. Îmi place să alerg aici sau să vin cu bicicleta să privesc apa și cerul, să mă uit la oameni, să ascult muzică la căști și să mă gândesc la diverse.

J’ai Bistro – vecinii mei la care rămân cu orele câteodată, uneori chiar și în semi pijamale. Îmi place și interiorul, dar terasa este cu adevărat minunată, personalul este extrem de drăguț, au în meniu multe tipuri de mâncare pentru vegetarieni, cele mai bune paște cu pesto, dar și pancakes pentru mic dejun nu foarte dulci și o cafea excelentă.

Cărturești Magheru – prin care mă pierd uneori cu orele, cu pretextul de a găsi o carte bună. În realitate, îmi place vibrația spațiului, să mă uit la albume de artă, la tot felul de suveniruri, la căni de ceai. Plus o limonadă la Cafe Verona, fix în spate. E poate cel mai plăcut mod de a petrece timp cu tine.

Parcul de la Ateneu – deschis și de pandemie și unde am ajuns de câteva ori să îmi plimb câinele. Tot timpul sunt porumbei, cineva care își face poze pentru vreun blog de streetstyle, îndrăgostiți, persoane în vârstă și tot felul de mămici cu copii.

Calea Victoriei (de la Piața Victoriei la Casă Capșa) – sau locul unde mă plimb aproape zilnic și pe care l-am văzut crescând de când sunt în București, de la an la an, de când nu există niciun coffee shop, niciun magazin de lux. Ușor ușor devine o stradă similară cu cele din Europa de Vest, plină de tot felul de restaurante, cofetarii sau cafenele dichisite, cu piste pentru bicicliști, cu oameni care par că au ieșit la o defilare de modă, cu un zumbet aparte care nu obosește.

Linea Closer to the moon – sky-barul cel mai ofertant de la noi, datorită poziționării, atât iarna în igluu-uri, dar, mai ales vara. Un prosecco băut la înălțime într-o seară caldă de vară, pe ritmuri de muzică în surdină, plus ceva prietenii, și nici nu ai ce să vrei mai mult.

Terasele din Floreasca – îmi plac cele mai micuțe, nu cele mari și care se transformă în weekend în cluburi. Printre cele mai cool sunt B4market, Rawdia, Grano și Frudisiac. Decorul locațiilor, străzile micuțe, casele din zonă, teii,.

Aș mai pune pe listș: zonele Cotroceni și Aviației pentru case cu gust și restaurante, lacul Snagov pentru a sta pe lac, văzut palatul de la Mogoșoaia și mâncat papanași la terasa de acolo sau mers la Zumbala, Therme când nu e weekend, Grădina Icoanei, multe cafenele precum Acuarela, Simbio sau Arome, MNAR, Parcul Carol, teatre, Splaiul Unirii, dar am zis să las doar 10, cele cu care am început eu, iar până acum am bifat doar 4 din ele. Așa că, să avem soare și timp liber pentru a ne bucura de libertatea de a circula fără declarație, de a ne folosi mai înțelept timpul și de a învăța să apreciem ceea ce e în jur, fără a ne gândi că ar fi fost mai ok pe alte meleaguri. Bucureștiul e un oraș frumos dacă îți dai voie să îl descoperi, dacă nu rămâi doar în blocul din cartierul unde ai casă sau stai cu chirie, dacă te plângi mai puțin, dacă plătești pentru artă și cultură, dacă deschizi ochii și privești mai departe de problemele cotidiene!