Aseara am fost la circ , la spectacolul Quidam, marca inregistrata Cirque du Soleil. As fi evitat sa mentionez pe blog acest eveniment din viata mea, daca nu as fi parasit sala incarcata de adrenalina si melancolie dar si de multa admiratie pentru ce s-a petrecut in fata mea timp de 2 ore. Cirque du Soleil a reinventat circul introducandu-l in categoria spectacol dar pastrand magia si drama specifice oricarui act artistic. 

Quidam este ca un basm, un fel de Alice in Tara Minunilor unde Iepurele si Palarierul sunt acrobati si contorsionisti, sarind coarda sau invartindu-se in “roata germana”. Quidam, in traducere din latina “trecator fara nume”, este circ la superlativ, este poezie vizuala si emotie, punctate de momente hilare cu clovni. Regia, scenografia , muzica live, costumele si acrobatiile sunt executate superb, dar cu forta si implicare. Deopotriva adecvat copiiilor si adultilor, Quidam te uimeste, te amuza si iti transmite necontenit o senzatie de melancolie placuta provocand insa “bravo-uri” si aplauze puternice in tribune, pentru ca acest spectacol este menit sa-si “consume” publicul si sa-si lase amprenta asupra emotiilor lui.

Cum circul nu se poate povesti ci doar se poate trai, mergeti sa vedeti Quidam sau orice alt spectacol creat de Cirque du Soleil. Macar o data in viata.

PS: mai sunt 3 reprezentatii in Bucuresti pe parcursul intregului weekend.