Panicile unui workaholic care se tratează


În ultima perioadă am discutat cu tot mai mulți oameni care, la fel ca mine, la un moment în viață, au decis că vor să fie liberi, să nu mai depindă de un șef, să decidă singuri când și cum muncesc, să fie total responsabil pentru stilul de viață și situația din cont. Aceștia sunt freelancerii, acei nebuni care nu sunt parte dintr-o companie, nu primesc salariu fix și care trăiesc zilnic la adrenalină maximă, deoarece niciodată nu știi ce aduce ziua, dacă un client vine sau pleacă, dacă va veni alt proiect sau dacă va fi o zi moartă. Și invariabil sunt și astfel de zile, în care pare că nu se întâmplă absolut nimic, mailul e mort, telefonul nu sună. Dintr-o dată ai prea mult timp liber și ești pus în situația de a alege ce să faci cu el, dacă să dormi, să te uiți la clipuri pe net sau să gândești alt proiect creativ.

Despre aceste zile aș vrea să vorbim. Pentru mine, după 13 ani de muncă, din care ultimii 5 la intensitate maximă, cu weekenduri încărcate, cu nopți nedormite, au venit că un șoc și am avut o clipă de panică. Plusez și spun că s-au suprapus și alte evenimente, astfel încât, timp de 3 zile am avut un fel de semi depresie, în care totul părea nasol. Practic simțeam că s-au scufundat toate corăbiile, că am greșit când am decis să plec din agenție, că o să sărăcesc, că totul e gri și se va sfârși pământul cu mine eșuând. După 3 zile, am decis să ies din lume. Știam că nu sunt rațională, dar am vrut să aprofundez ce îmi este.

Am realizat că există dependență de muncă. Ceea ce mi se pare teribil este că am simțit panică în momentul când am avut timp liber. Și am decis să lucrez cu mine asupra acestei senzații. Este în regulă să dormi, să respiri, să îți dai șansa să citești. De fapt, am primit ceea ce am visat mult timp, că apoi să mă sperii. Am făcut câțiva pași înapoi, am privit la ceea ce am, mi-am amintit că ajunsesem la burn out. Nici acum nu sunt vindecată total și încă am mustrări de conștiință deoarece nu sunt 14 ore din 24 de ore în priză. Dar, îmi dau voie să închid laptopul când nu mai pot, să mut o întâlnire dacă nu e urgentă, să nu mai pun presiune non stop pe mine. Acum pot și, indiferențe cât va dura, merit ceea ce mi se întâmplă și trebuie să îmbrățișez o perioadă mai puțin activă din existența mea. După toate weekendurile lucrate, multe nopți nedormite, riduri apărute, renunțat la viața personală, a venit momentul să depășesc panica unui workaholic și să îmi îngădui să trăiesc.

Freelancerii nu au program, dar au de două ori mai multe griji deoarece nimeni nu le va achita datoriile la final de luna. Sunt mereu în căutare, gata să între pe un proiect. Sunt dornici să învețe, să se autodepășească, să primească provocări. Totuși, freelancerii sunt liberi și pot hotărâ cât pot duce, când vor să se odihnească, când pun pauză, când închid telefonul și când se bucură de viață. Există viață și după birou, după orele petrecute în față calculatorului, după deadlen-uri și taskuri. Viața de freelancer are alt ritm. Sunt perioade extrem de agitate și perioade line. E firesc. Asta îmi spun deoarece încă încerc să conștientizez și să scap de frici. Vorba unui amic: stai potol azi că nu știi cum sună telefonul mâine și îți încărca agenda până luna viitoare. Și sincer – chiar așa este!

 

 

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  • December 11, 2018

Poate te interesează

Surse de venit ca freelancer
July 02, 2019
Cum își setează un Freelancer feeurile?
June 03, 2019
Vă invit la DIGITAL NOMAD Workshop la Femei pe Mătăsari pe 2 iunie!
May 25, 2019
5 săptămâni, 1 laptop, 1 bagaj – Nomad Digital prin lume
April 19, 2019
Eu ca brand sau ca propriul produs
February 20, 2019
Freelancer de 4 luni cu bune și rele
January 25, 2019

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *