Eu cred că oamenii preferă lucrurile mici și că Dumnezeu nu mai e la modă!


Zilele acestea, cu țoii am auzit și an comentat melodia trupei Taxi-Despre smerenie. Versurile au stârnit o mulțime de reacții, pro sau contra, glume, râsete, agitație, ură și certuri, păreri și controverse. Întâmplător sau nu, în perioada dintre Paștele catolic și cel ortodox, a luat amplaore disputa despre necesitatea construirii Catedralei Neamului în capitală. S-a readus în discuție faptul că în România sunt de 100 de ori mai multe biserici decât spitale. S-a anunțat noul venit pe care îl câștigă Patriarhul Daniel. În principal, s-a vorbit despre Biserică ca și instituție.

Eu cred că Dumnezeu nu stă la această masă și nu are nimic de a face cu aceste polemici!

Eu cred că oamenii preferă lucrurile mici. Printre tineri, în special cei până în 35 de ani, Dumnezeu nu mai este la modă. Este cool să spui că nu crezi în nicio religie, că orice dogmă ți se pare tâmpită și că ești prea cunoscător, încât să crezi într-o forță divină. În ultimii ani, am devenit cu toții mai deștepți, dar am pierdut frica de divinitate și ne-am îndepărtat de tot ceea ce este mai presus de noi. Unora le este rușine să spună că au credință. Câțiva bravează prin faptul că merg în biserică, oricare ar fi religia sau se lăudă cu faptele bune făcute. Alții ignoră cu bună știință orice ține de divinitate. Indiferent de religie, de tradiții și obiceiuri, de ritualuri, de mituri, de istoric, oricum s-ar numi Dumnezeu, l-am uitat și ne-am atașat de tot ceea ce este lumesc, facil, superficial și simplu.

Dumnezeu nu poate fi cuprins și nici nu este ușor de înțeles. Se simte, se caută, se acceptă și se păstrează cu grijă în suflet. Îl primim cu bunătate și încercam să o oferim la rândul nostru. Dacă l-am pierdut sau dacă nu credem, devenim “fără niciun dumnezeu”. Și atunci nimic nu pare nici josnic, nici nedrept, depravat sau imoral. Când nu-l avem pe Dumnezeu cu noi, ne considerăm zei și credem că totul ni se cuvine și că putem face orice. Într-o zi ne este rău, ne doare inimă, ni se rup bucăți din noi, cineva pleacă, ne îmbolnăvim, pierdem averea strânsă, suntem concediați, nu ne iese nimic. Atunci ne amintim de Dumnezeu și îi cerem să ne ajute. După un timp uităm iar și ne întoarcem la cele simple, după chipul și asemănarea noastră.

Eu cred că, mai departe de instituția numită Biserică, de cei care o conduc sau de trenduri, un dram de Dumnezeu ne-ar alina și ne-ar mângâia sufletele. Să îl (re)găsim pe Dumnezeu în noi și să îl alimentăm cu cea mai minunată parte pe care o avem!

Foto: ericcreekmore.wordpress.com

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  • April 12, 2016

Poate te interesează

Cum am rămas fără motor la mașină de la un schimb de ulei
February 18, 2020
Frustrarea ne face mai răi sau ne face să evoluăm. Doar o alegere.
January 26, 2020
De la 2019, un carusel de trăiri și emoții, spre 2020 cu noi intenții
December 26, 2019
De ce să donezi și/sau să faci voluntariat
November 24, 2019
Câteodată te schimbi enorm într-un an de zile
October 31, 2019
Când faci un copil?
September 09, 2019

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *