De ce oamenii pozitivi pot oferi iubire


Se spune că prima impresie contează, dar știm cu toții cât de superficială este. Ne ia o viață să descoperim un om și tot putem avea surpriza să aflăm, la un moment dat, că nu îl cunoaștem. Modul în care vedem oamenii ține de noi, de valorile cu care am crescut, de educație, de experiențele anterioare. Judecăm chiar dacă nu ne dorim acest lucru, pentru că stă în natura noastră. Încercam să păstrăm alături doar persoane care ne fac bine și cu care găsim un numitor comun. Sunteți dispuși să cunoaștem pe cineva nou, dar nu îi dăm voie imediat să ne între în inimă. Invariabil și oricât ne-am educa în acest sens, proiectăm asupra celor din jur propriile așteptări. Apreciem pe cineva pentru ceea ce credem că reprezintă, ne îndrăgostim de ceea ce ne pare. Suntem prea complexi, iar timpul nostru e prea scurt, astfel încât să avem răbdare să descoperim fiecare ființă care ajunge în viața noastră. Uneori încercăm asta cu persoana iubită, dar, prea puțini sunt cei care reușesc. Iar pentru ca acest lucru să se întâmple este nevoie de doi care să își dorească să se lase descoperiți, să își dezvăluie emoțiile, modul de a gândi, sentimentele, fricile și defectele. De doi. Printre atât de multe jocuri sociale în care suntem setați să mimăm, se întâmplă să știm cu adevărat cine este omul de lânga noi. Și totuși, îl vom vedea prin ochi drăgăstoși și nu vom reuși să fim obiectivi sau să îl acceptăm cu întreaga sa parte rea care, desigur, există, chiar și bine ascunsă. Suntem umani.

Până aici totul pare perfect normal. Dar, ce se întâmplă când ai impresia că poți salva pe cineva și șlefui în a deveni mai bun? Greșești și suferi pentru că nu vei reuși, dar vei purta povara unei misiuni ratate. Indiferent de metoda sau de cantitatea de iubire oferită, nu poți schimba pe nimeni care nu vrea să se schimbe. Poți oferi dragoste, dar nu poți salva. Și nici nu este datoria ta. Lasă-l pe celălalt să se descurce singur, nu din egoism, ci pentru că altfel îl transformi într-un handicapat emoțional. Va căuta mereu ajutor și va considera că ești responsabil dacă nu va vedea o îmbunătățire a stilului de viață sau atingerea obiectivelor. E datoria ta să te iubești și să ai puterea de a sprijini un suflet bolnav, dacă și numai dacă îți cere. Oferă libertate pentru ca fiecare să își ducă propria cale, fie că tu o vezi greșită. Oamenii trebuie să se lupte cu proprii monștri și să nu aștepte un colac de salvare. E singurul drum care duce la schimbare și la depășirea unor suferințe.

Totuși, este problema ta cum vrei să vezi un om. Dacă ești pesimist, posibil să fii neîncrezător și să nu dai credit prea ușor, Dacă ești optimist, cel mai probabil că vei vrea să vezi cea mai bună parte a lui. Ambele sunt greșite și nerealiste, doar că optimiștii sunt cei care au liniște. Indiferent de cine îi va răni, vor păstra ceea ce a fost frumos. Nu pentru că trăiesc într-o bulă și pentru că sunt amnezici, ci pentru că vor îndepărta în timp tot ceea ce este negativ și vor transmite în univers energia pozitivă. Această se întoarce tot la ei, mai devreme sau mai târziu. Oamenii pozitivi schimbă oameni, îi schimbă cu alții, cu cei care le împărtășesc modul de a gândi și de a simți. Au puterea de a spune cuvinte frumoase la orice final și de a păstra un gând bun. Pot ierta și iubi și mai mult, pentru că s-au iertat și se iubesc pe ei înșiși. Nu s-au născut așa. Nu au învățat asta la școală. Ci au lucrat cu ei și au evoluat până la acest punct care poate fi ironizat sau trecut cu vederea de negativiști. Nu-i problema oamenilor pozitivi nici incapacitatea acestora, nici limitarea și nici măcar alegerea lor de a răni. Ei sunt cei care înțeleg cel mai bine că cei care dezamăgesc, se poartă lamentabil și calcă pe cadavre sunt cei care au cel mai mult nevoie de iubire. Și le-o oferă, fie și de la distanță prin gânduri. Le-o oferă fără a se secătui de ea. Au iubire suficientă de dat, fără un scop ascuns, fără jocuri, fără așteptări meschine și, uneori, chiar fără a li se cere. Pentru că și oamenii pozitivi sunt umani, greșesc!

Nu știu dacă există o rețetă a fericirii universale, dar cred că are câteva componente esențiale: alege ce fel de persoană vrei să fii și lucrează cu tine până te iubești și îți place de tine astfel; nu judeca și nu răni pe nimeni, dar pleacă când simți că nu îți e bine; păstrează un gând curat și lasă în urmă tot ce nu a fost bine în trecut, ia-o cu speranță și iubire de la capăt și învață să te bucuri de viață, de tine și de oamenii care îți aduc fericire, cu inima deschisă și cu fruntea sus. Și astea sunt lecții căpătate în ani de zile! 🙂 

GIF: missmalini.com

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  • January 15, 2017

Poate te interesează

De ce să donezi și/sau să faci voluntariat
November 24, 2019
Câteodată te schimbi enorm într-un an de zile
October 31, 2019
Când faci un copil?
September 09, 2019
Cum îți revii din perioade complicate emoțional
September 06, 2019
Doar când ești jos descoperi câtă iubire poți primi
August 26, 2019
De ce avem nevoie de cineva care să creadă în noi
August 18, 2019

1 Comments

lou
Reply January 22, 2017

iubirea de sine nu e buna intrucat potenteaza damblagiul din tine. coabitarea e cuvantul cel mai potrivit pt a descrie o relatie sanatoasa cu sinele. omul care se iubeste pe sine inevitabil esueaza in desertul singuratatii.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *