Unde se duc oamenii de care ne despărțim?


O să încep cu o mărturisire: am pierdut mulți oameni de-a lungul vremii. Sau ei m-au pierdut pe mine. Am suferit enorm și am fost de foarte multe ori extrem de dezamăgită. Era o vreme când nu înțelegeam cum e posibil ca o persoană cu care am împărțit bucurii și tristeți ani de zile să dispară. Îmi era greu să cred că există trădare în prietenie, că poți ajunge să te cerți în cel mai josnic mod cu omul cu care ai locuit în casă, că cei pe care îi iubești te pot face să plângi atât de mult. Am pierdut și prieteni și iubiți, toți foarte importanți pentru mine la un anumit moment.

Peste ani, am înțeles că oamenii vin și pleacă. Nimeni nu este pentru totdeauna, cu excepția familiei de obicei. Nimeni nu este de neînlocuit și nimeni nu merită să rămână atunci când simți că te pierzi pe tine. Mi-a luat mult să învăț să renunț și am tras de fiecare dată un pic mai mult decât era cazul. M-am umilit uneori, am fost disperată și am apucat cu dinții de ultima fărâmă de prietenie sau iubire, fiind uneori ridicolă. Nu regret, deoarece știu că altfel aș fi trăit cu întrebarea dacă ar fi fost altfel lucrurile dacă încercam să opresc despărțirea. Dar, acum știu că anumite persoane sunt făcute să rămână în viața ta mai mult, altele mai puțin. Nici nu contează durata, ci ceea ce trăiți împreună. Și mai important, ceea ce înveți la final. Fiecare om intră în Universul tău pentru a te modela puțin, pentru a te schimba puțin și pentru ca tu să afli încă ceva despre tine.

După multe alte experiențe, am mai aflat că unii oameni pleacă, apoi revin, dacă le permiți. Cam de fiecare dată se termină prost. Mai trec încă o dată prin existența ta ca un test pentru a afla dacă ai învățat din greșeli sau nu. Foarte rar se întâmplă să reînvie flacăra iubirii sau prieteniei și, mai presus de orice, să dureze. De cele mai multe ori vine o a doua dezamăgire, nu la fel de dureroasă, dar care îți va demonstra că odată duși, oamenii de care ne despărțim trebuie să înceteze să mai existe. Senzația e similară cu aceea când cineva a murit, de sevraj, de melancolie după lucrurile făcute împreună, de rememorare. Cred că cei de care ne despărțim se duc pe o altă cale, foarte diferită de a noastră. Fac astfel loc unor oameni care ne vor face bine sufletului și care nu sunt întâmplător pe strada noastră. Și da, este nevoie că unii să plece pentru a evolua și a ne maturiza.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  • October 14, 2018

Poate te interesează

Cum am rămas fără motor la mașină de la un schimb de ulei
February 18, 2020
Frustrarea ne face mai răi sau ne face să evoluăm. Doar o alegere.
January 26, 2020
De la 2019, un carusel de trăiri și emoții, spre 2020 cu noi intenții
December 26, 2019
De ce să donezi și/sau să faci voluntariat
November 24, 2019
Câteodată te schimbi enorm într-un an de zile
October 31, 2019
Când faci un copil?
September 09, 2019

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *