Așa mă voi îndrăgosti de El


La un moment dat, eram convinsă că va fi unicul el și că niciodată nu aș mai putea iubi un altul. Apoi nu a mai fost în viața mea și am simțit că pământul se va termina și că nu o să mai respira. Și așa a și fost o perioadă. În timp rănile s-au inchins și pe locul unde el lăsase vraiște au crescut flori colorate. Parfumul lor mi-a dat putere să merg mai departe. Colindam deseori prin grădina din sufletul meu și mă pierdeam în vise despre un viitor el. Mă făcusem bine și începusem să uit. De fapt nu, nu am reușit niciodată pentru că pe toți ceilalți i-am comparat invariabil cu el. Nu l-am uitat, dar l-am pierdut din vizor într-o zi de vară. Rămăsese tot mai departe și nu mai știam cum arată chipul lui. Creșteam eu și se făcea el mic. Mă maturizam eu și devenise el o amintire copilărească. Poate că n-o să treacă niciodată nostalgia, dar modul de gândire pueril mă face să zâmbesc. L-am pierdut pentru a mă găsi pe mine și asta chiar mă face să râd, să râd de bucurie și să prețuiesc fiecare moment împreună sau nu. Altfel nu eram în acest punct, eram altcineva. Iar mie îmi e bine cu mine acum.

Apoi vin ei și trec la fel de repede. Nu rămâne mai nimic cu excepția unor amintiri. Roțile par că s-au oprit pe alocuri sau că merg în gol. Nu simți nimic și nu te poți apropia. Ai pierdut noțiunea de doi. Trece timpul și cu fiecare zi te simți tot mai departe de iubire. O crezi pierdută, dar nu e rău. Cel puțin nimic nu te mai rănește nimic și te poți focusa pe tine. Dar vrei să fii acasă și să găsești acea mână care îți dă fiori când te atinge și acei ochi în care să te ascunzi de restul lumii. Mai speri cumva. Dar nu mai aștepți. Atunci îți spune viața că e cazul să o iei de la capăt .

Când te aștepți mai puțin te plesnește peste ochi o îndrăgosteală din aia cruntă. Prima te năucește teribil. Realizezi că mai poți zbura și că aripile îți sunt tot acolo dacă le lași să se deschidă. Culmea este că ai aceeași inocență, deși acum se prrsupune că știi mai mlt despre jocul iubirii și despre relații. Te pierzi, te fâstâcești, te întrebi ce ți se întâmplă. Te arunci, flirtezi, încerci să te apropii, speri să nu te arzi, te dai cu capul de pereți dacă e bad timing. Ai mai mult curaj să spui ce vrei pentru că ai mai pierdut și altă dată. Îndrăgosteala te face să râzi pentru că știi că mai ai resurse să o faci. Credeai că nu mai poți simți nimic, dar poți! Ești din nou bine cu tine!

Mai târziu l-am regăsit pe el, dar nu mai știam cine este. Devenisem fiecare dintre noi altcineva și vorbeam limbi diferite. N-am știu să zic ce am iubit la el, dar știu că nu aș mai iubi. Poate că asta simțea și el, deși nu am vrut să aflu. Nu de teamă, ci de lene. Cred că poveștile încheiate trebuie închise în cufere și păstrate sub lacăt pentru a rămâne intacte așa cum au fost. Alfel își pierd farmecul. Doar când am făcut pace cu el am știut că o să apară într-o zi El, cel potrivit omului care sunt eu în prezent. Se va petrece când planetele voastre se vor alinia, firesc, natural și fără luptă. Pentru că așa mă voi îndrăgosti de El! Și El de mine, indiferent unde și cu cine suntem fiecare dintre noi doi acum!

Foto: Tumblr

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  • May 28, 2017

Poate te interesează

De ce ne despărțim? Limbajele iubirii.
July 12, 2019
10 pași pentru a fi un om fericit (pe bune!)
January 31, 2019
Nimic din ce pleacă nu a fost dat să rămână
June 28, 2018
De ce ai nevoie de o Încheiere în relația de cuplu
June 17, 2018
Doar o idee despre ce înseamnă un cuplu frumos
May 06, 2018
Ne îndrăgostim când vibrăm energetic la unison
November 26, 2017

2 Comments

diana matusa
Reply June 2, 2017

Luminita, ce articol frumos, mi-a ajuns la suflet!

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *