10 lucruri pe care nu vreau să le mai fac după 30 de ani


Nu știu dacă ține de vârstă, de experiența trăită sau dacă doar eu gândesc așa. Cu siguranță că vor fi unii care se vor regăsi, așa cum unii îmi vor spune că e doar o fază de moment. Și nu neg că e posibil, deoarece am trecut de multe ori prin etape când credeam că nu voi mai face un anume lucru, dar apoi s-a întâmplat să repet. Am ales să îl mai trăiesc o dată, fie și de dragul vremurilor trecute. Nu știu în ce direcție voi evolua și dacă peste un an voi gândi diferit, dar de ceva vreme încoace, mai precis cam după vârsta rotundă de 30 de ani, ceva în interiorul meu s-a schimbat. Modul meu de a gândi s-a transformat, stilul în care aleg să îmi duc viața, relațiile, alegerile, reacțiile în față așa ziselor probleme. Poate că m-am maturizat sau poate că doar m-am educat în timp. Sunt doar lucruri pe care am ales să nu le mai fac, nu pentru că mi-am impus sau mi-am negat. Nici măcar negația nu e firească în acest context. Pur și simplu, în acest moment, simt să fac diferit lucrurile și am puterea să mi le asum.

Nu mai zic da doar din cauza anturajului, fie cu turma, fie  pentru că cineva s-ar supăra. Aici mă gândesc cu precădere la nopțile de club pe care le-am eliminat total, excpetiile fiind zile de naștere sau evenimente unde e musai să ajung. De prea multe ori am ieșit pentru că așa făcea “toată lumea”, pentru că era șansa de a revedea oameni. Pentru mine o noapte în care mă machiez, dansez la grămadă, stau în fum și în țipete din cazua muzicii este una irositcă. Aleg să petrec timp de calitate cu mine, cu o carte, cu cei dragi și să fiu și odihnita a doua zi. Plus că nu mai vreau să pierd zile în recuperare ci prefer să fac lucruri mai bune cu timpul meu.

Nu renunț la proiecte personale, fie că acestea țin de job sau de pasiunile mele, doar de amorul artei, pentru un bărbat întâmplător sau pentru un prieten care nu poate să respecte că timpul meu e calculat. De multe ori am agenda plină cu o luncă înainte. Mi se pare lipsă de respect ca cineva să considere că sunt oricând disponibilcă. Lucrurile pot fi spontane în vacanță, dacă nu depinde nimeni de tine, dacă nu ai livrabile clare. Cât timp acestea există și vrei să faci carieră, ele devin importante. Cei care te iubesc vor ști să aștepte și să fie alături.

Nu mai sufăr ca la 20 de ani. Mai pot iubi, mai am și fluturi în stomac uneori, mai doare de rupe pe alocuri. Băi, dar după 30 de ani parcă știi mai bine de capul tău, cunoști simptomele, conștientizezi că sunt doar faze, treci de la durere la acceptare un pic mai repede și știi cum să vindeci mai rapid. Valabil și pentru prieteni care vin si pleacă.

Nu mai suport prințesele, harfele și vedetismele. Nu că le-aș fi înghițit vreodată mai mult, dar acum parcă nici nu mă mai irită, ci mă plictisesc cu desăvârșire. Realizez destul de rapid cine suferă de propriul ego, cine nu a investit pentru a-și trata frustrările, cine revarsă asupra mea propriile neliniștit. Nu mă simt obligată să mă port cu mănuși cu nimeni și nici să țin de mână pe cineva care se plânge mereu, se ofensează instant și care nu are curajul de a accepta sinceritatea, fie ea și brutală. Și nici cu lenea, nesimțirea și pretențiile nu mă înțeleg prea bine.

Nu accept oameni limitați care denigrează, care blamează pe cei de altă religie, sex, vârstă sau orientare sexuală. Nu mai am frici în a le spune direct că totul ține de propriile îndoieli, de educația lor, de frica proprie pe care o pot rezolva fără a-i atacă pe ceilalți. De multe ori se traduce prin block, de altele prin a-i evita pe cât posibil.

Nu înghit haterii, de niciun fel. Ignoranța îi doare cel mai mult pe acești căutători de atenție. Scopul lor este să fie luați în seamă. De multe ori nu au un scop pentru a ataca, ci o fac drept urmare a propriilor neliniști interioare. Din nou consider că e problema lor și că nimeni nu are de ce să le preia din energia negativă pe care o transmit. Eu una nu o fac deoarece cred că viața este prea scurtă pentru a sta să analizezi cum își duc cei din jur viața în detrimentul propriei tale experiențe.

Nu mă limitez cu bună voie, nu țin cure, nu renunț la o plăcere, de orice fel ar fi dacă o vreau. Nu pun bani la saltea pentru zile negre, nu mă mulez după ce crede societatea, deci nu mă bag la un credit pentru 2 camere pe 30 de ani. Nu mă abțin să trimit un mesaj în miez de noapte dacă așa simt. Am înțeles că înstinctul personal este un îndrumător excelent și că te poate duce în direcția dorită. Și oricum, cred că mai bine să regreți ce ai făcut decât ceea ce ar fi putut fi.

Nu îmi e frică să pierd o relație, un loc de muncă, un proiect. Sunt perfect conștientă că orice final e un nou început, că totul are un scop și că nimic nu e rău cât timp ai fruntea sus și știi cine ești. În general nu am frici, excepție fiind frica de apă și, poate, frica de a-mi fi frică să îmi urmez vizul, oricare ar fi acela la un moment dat.

Nu mai vreau să demonstrez nimănui nimic. Am conștientizat ce pot, ce am în interior, lupt cu mine, lucrez să evoluez, dar nu o fac niciodată pentru cei din jur. Nu mă îmbrac pentru cei din jur, nu suport niciun fel de lingușeală pentru a avansa, nu fac compromisuri. Nu sunt o rebelă, ci o persoană asumată, directă și prostește de sinceră, incomodă pe alocuri. Nu cred că cei din jur sunt mereu ok cu asta, dar dacă a fi ipocrit înseamnă a fi diplomat, atunci eu nu voi fi niciodată diplomată.

Nu mă asociez în business cu prietenii, nu mă bag în ceva în care nu cred, nu rămân undeva doar pentru bani, nu mă impresionează vorbele. Aleg să fac ce îmi face bine, să mă pun pe mine pe primul plan deoarece cred că doar cei care se iubesc pe ei pot oferi și celor din jur, atât pe plan personal, cât și pe plan profesional. Nu ofer cuiva pentru că aștept ceva, ci ofer spunând clar ce vreau să obțin dacă e cazul, sau cu toată inima și fără a dori nimic, dacă așa consider.

Tot ceea ce NU mai fac vine din greșelile multe făcute în timp. Cred că am tras concluzii după fiecare, cu lacrimi și dureri de stomac uneori. Am analizat profund fiecare situație care m-a adus azi la acest tip de a percepe realitatea și de a răspunde. Încă lucrez cu mine, mai am multe de corectat și știu că nu voi fi niciodată perfectă. Dar, atât timp cât aleg să nu fac ceva care nu îmi aduce liniște, știu că pot dormi împăcată cu mine și tot ceea ce sunt. Ceea ce vă doresc și vouă: alegeri înțelepte și iubire de sine!

Foto: Andreea Retinschi

 

 

  • July 31, 2018

Poate te interesează

9-Stellar-Referral-Program-Examples-FB
La 7 ani de când sunt blogger nu am vrut să devin influencer
February 13, 2018
2045965034001_4629503816001_t-block-social-media
Am făcut curat pe rețele sociale pentru că nu e doar despre numere!
November 06, 2017
20106804_1684081078298955_1589241928135558569_n
Câteva idei despre marketingul de festival
October 03, 2017
22140506_1528368277210040_634360241_o
Despre autenticitate și greșeli. Post Webstock.
October 01, 2017
tenor
De ce nu (prea) mai postez despre branduri și cadouri primite?
July 03, 2017
841d168eee590f35c67b01d660257e1b
5 idei pe care le-am reținut la ICEEfest 2017
June 28, 2017

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *