Ce lecții iau cu mine în 2019 din 2018


2018 a fost o lecție cu totul, de pe 1 ianuarie când am învățat că se poate modifica totul, dacă nu ești atent (asta deoarece am ajuns cu 5 minunte înainte să se închidă poarta avionului) până pe 31 decembrie când am realizat că prietenii pot fi extremi de duri în a-ți spune ce cred, dar că o fac cu iubire și că este nevoie să lași orgoliul deoparte deoarece nu îți aduce nimic bun. Este spre binele tău ca pe cei dragi să îi asculți și să accepți că noi oamenii suntem diferiți. Mai presus de orice, contează să ai prieteni onești și reali în jur deoarece te vor îmbogăți și te vor face să evoluezi. Dacă vrei asta.

Privind în urmă la cele 12 luni care au trecut, în prag de an nou, pot spune că am schimbat o parte din mine prin prisma a ceea ce s-a petrecut. Am plâns mult, am lăsat trecutul în urmă, am avut zeci de discuții profunde, am luat decizii, m-am dat cu capul de pereți, am suferit, am râs în hohote, am căzut și m-am ridicat. Și nu cred că sunt singura astfel deoarece, cu oricine discut îmi spune că 2018 a fost unul foarte intens din punct de vedere emoțional. Nu știu ce Mercur retrograd și alte stele și planete s-au aliniat și au conspirat, dar cred că trebuie să fim recunoscători cu toții pentru ceea ce s-a petrecut. Eu una sunt deoarece fără acest cutremur nu ar fi ieșit multe la suprafață și nu aș fi reușit să pătrund atât de adânc în inima și mintea mea.

Ianuarie a început în forță și am mers hotărâtă către șeful meu de atunci să îl informez că plec două luni în Asia de Sud Est. Știam că o voi face, fie că acceptă să lucrez de la distanță, fie că nu. Am înțeles că deciziile importante în viață se iau hotărât, fără frica de refuz. În februarie am pornit singură în lume, cu un rucsac în spate și atât. Am avut un șoc cultural, mi-a fost frică în Malaezia, am tremurat, m-am adunat și mi-am făcut curaj să ies din hotel. Nu am știut cât sunt de stăpână pe mine până atunci. După această experiență am convingerea că nimic nu e prea greu și că mă voi putea adapta oriunde. În martie mi-am depășit frica de apă și am făcut caiac canoe în Thailanda. Am conștientizat totodată că sunt extrem de empatică și că nu mă simt ok într-o țară foarte săracă precum Cambodgia, printre șobolani și copii cu tumoare sau extrem de defavorizați, chiar dacă eu stăteam la un hotel de patru stele.

În aprilie am descoperit că poți repeta greșelile din trecut dacă nu le-ai învățat lecția și că poți relua o relație nocivă, chiar dacă undeva în subconștient știi că nu se va termina cu bine. Câteva luni mai târziu am pus punct, într-un mod nu foarte ok, dar în singurul în care am știut astfel încât să ies dintr-o poveste repetitivă și care îmi consuma energia, nervii și îmi aducea insomnii total inutil. A fost prima dată în viața mea când am înțeles că acum știu să pun stop, fără să privesc în urmă, fără să urmăresc cealaltă persoană, ba chiar cu inima deschisă și dorind să îi fie total bine, cu sau fără mine. Tot 2018 a fost anul în care, întâmplător sau nu, am avut discuții cu toți bărbații pe care i-am iubit cândva și am reușit să iertăm, să vorbim, iar eu am înțeles că sunt total eliberată, că nu mai e nimic și că sunt oricând gata să mă îndrăgostesc. În sfârșit, după ani de zile în care am fost agățată în povești din trecut.

Vara asta m-a făcut să înțeleg că prieteniile vin și pleacă, că poți descoperi oameni compatibili cu tine și care merg în aceeași direcție la orice vârstă, că e necesar să renunți la persoane care nu îți fac bine. Și la acest capitol simt că e prima dată când am reacționat matur, fără injurii, fără a judeca. Am învățat să exprim sincer și direct ce simt, să spun ce îmi doresc și ce nu. Mi-a luat enorm de mult să fiu așa și nu a fost ușor. Până spre toamnă am făcut curat, astfel încât pot afirma că, în prezent, am prietenii pe care mi i-am ales și cărora le mulțumesc că sunt deoarece fiecare este unic și minunat în felul său.

După câteva luni de întrebări, toamna 2018 a debutat cu decizia de a-mi schimba viața, de a trece de la un job stabil la statutul de freelancer. Am plâns, am avut emoții, frici, panici. Toate au fost firești, dar nu regret nicio secundă decizia și pot spune că o poartă închisă deschide multe altele, mai satisfăcătoare, cu noi informații, colaborări și cu libertatea de a putea decide. Am aflat că am disciplina necesară de a nu mă lăsa pe tânjeală, că poți reuși întotdeauna dacă îți place ce faci, că nu e mereu ușor și că ai de două ori mai multe responsabilități comparativ cu un angajat, dar că poți refuza clienți, poți alege să dormi o oră în plus sau să lucrezi până la răsărit, poți să te plimbi pe străzi în miez de zi sau poți să ai zece întâlniri de business în aceeași zi.

În anul care a trecut am scăpat și de tracul de cameră și am reușit să îmi gândesc mai bine clipurile pentru canalul meu de Youtube. Mi-a luat cam un an de zile să reușesc, dar s-a întâmplat, 80 de vloguri mai târziu. Am conștientizat că stilul meu de viață actual implică proiecte de freelancing, blogging și vlogging, că sunt mai mult decât pasiuni, că efectiv trăiesc din ele, că sunt proiecte în sine și că îmi doresc să mă implic și mai mult pentru că mesajele mele scrise sau video să ajungă la o comunitate care îmi doresc să crească. A fost tot prima dată când nu am mai pus accent pe cifre și nu am mai căutat cu disperare să adun urmăritori, ci mi-am promis că voi face conținut când îmi doresc, cum îmi doresc, fără presiune. M-am împăcat cu ideea că lucrurile bune au nevoie de timp, că îți trebuie o bază solidă pentru a ajunge în vârf și că un succes venit brusc nu ține. Sunt pe drumul cel bun, fac totul cu pasiune, dar mai am enorm până să ajung în punctul în care voi fi mulțumită.

Am aflat despre mine că un copil nou venit pe lume mă poate înduioșa până la lacrimi, că mă pot distra la o nuntă. Acum știu că nimic superficial nu mă face fericită, fie că este vorba de un date întâmplător și sec, fie de o ieșire în club. Am înțeles că e minunat să donez și că totul se va întoarce la mine în Univers. Am realizat că o discuție dură cu părinții pe subiecte profunde poate fi eliberatoare. Am înțeles că e nevoie de răbdare cu unii clienți, am dezbătut la psiholog despre faptul că trebuie să lucrez la a fi mai empatică, ceea ce se și întâmplă, am adorat persoanele care mi-au făcut dezvăluiri de suflet pentru sinceritate, am descoperit cât am crescut și că sunt pe direcția spirituală dorită și râvnită în urmă cu ceva ani.

Nu am atins perfecțiunea, încă am orgolii, încă greșesc mult, încă încerc să renunț total la prejudecăți și să nu îmi mai pese absolut deloc de ceea ce fac și gândesc ceilalți dacă nu mă implică direct. Și sunt convinsă că în 2019 voi mai pune o cărămidă la această temelie a piramidei existenței mele pe acest Pământ!

Voi ce lecții importante ați învățat în 2019?

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  • January 4, 2019

Poate te interesează

Când faci un copil?
September 09, 2019
Cum îți revii din perioade complicate emoțional
September 06, 2019
Doar când ești jos descoperi câtă iubire poți primi
August 26, 2019
De ce avem nevoie de cineva care să creadă în noi
August 18, 2019
Complexe, perfecțiune, de ce ne frustrăm și cum ne reparăm
May 22, 2019
Secretul succesului este disciplina?
May 09, 2019

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *