Intalnire cu un barbat insurat


Inceputul povestii: aici!

In urmatoarea luna nu s-a mai intamplat nimic spectaculos. Am reusit sa obtin un contract important, asa ca m-am ocupat de tot felul de intalniri, evenimente si joburi care sa imi omoare timpul. Ma afundasem in munca, asa cum faceam de fiecare data cand ceva nu imi dadea pace. Nu ma ascundeam, dar nici nu imi doream sa risc sa vad pe cineva care mi-ar fi trezit altfel de sentimente decat cele pe care imi doream sa le am in acel moment.

Intr-un weekend insorit de inceput de noiembrie, m-a trezit telefonul. Un amic imi propunea sa plecam din Bucuresti, cu gasca. M-am hotarat ca e cea mai buna idee,  in mai putin de doua minute. Am pus un bagaj in masina si am pornit spre Sibiu. Nici macar nu ma uitasem in oglinda inaite sa ies pe usa. Am trecut sa il iau si pe amicul meu care  m-a intampinat cu un zambet si o cafea calda. Se anunta o zi potrivita pentru noi aventuri si pentru a lasa in Bucuresti toate gandurile si grijile.

Pe drum ne-am oprit sa luam vin si placinta cu branza dintr-un supermarket. Ceilalti, ajungi cu o seara inainte la pensiune, ne-au cerut sa facem si restul cumparaturilor, pentru gratar si micul dejun. Prietenul meu incerca sa ma descoasa in incercarea de a afla daca a mai revenit actorul in peisaj. Nici nu ma mai gandisem la acest subiect, dar conversatia despre el mi-a adus aminte de vacante in doi. Nu mai plecasem de ceva vreme in cuplu undeva. M-am amintit de planurile pe care le facea El, de fiecare data, pentru Noi. Mi se facuse un dor teribil de calatorii in cuplu, de sarutari pe stradute inguste, de hoinarit cu tenisii in picioare si ochelarii de soare pe ochi, de o cina pe malul unui lac si de caldura trupului unui barbat.

Amicul meu m-a trezit din reverie cand mi-a cerut sa nu uit plasa de cumparaturi in benzinarie. Drumul pana la pensiune a fost mai frumos decat ne asteptam. Copaci in nuante rosiatice-aramii, miros de pamant umed, aer rece care imi intepa narile, un peisaj rural de care nu ne bucuram foarte des. Prietenii nostri ne-au intampinat cu imbratisari si ne-au anuntat ca petrecerea incepe de la pranz. Zambeam aiurea pentru a nu le strica buna dispozitie, desi nu aveam starea necesara pentru atat de multa agitatie.

Ma aflam acolo de mai putin de cinci minute cand l-am zarit. Am deschis usa cabanei pentru a urca in camera sa las rucsacul si  am pornit pe scari. M-am impiedicat prosteste de un zambet larg si doi ochi mari si negri. Nu imi amintesc cum s-a prezentat, dar stiu ca in cateva secunde imi batea inima mai tare decat ceasul care atarna pe peretele  din hol.  S-a oferit sa imi duca bagajul in camera si m-a intrebat daca am nevoie de ceva. Parea destul de timid, desi era mai matur decat mine. Ceva din acest nou barbat imi amintea de El, poate faptul ca era la fel de inalt sau timiditatea pe care o avea si El de mult.

Am aflat ca este prorietarul vilei si ca venise acolo pentru cateva zile sa supravegheze constructia unei noi aripi din viitorul sau complex turistic. Cred ca daca mi-ar fi cerut sa ma marit cu el pe loc si sa ma mut  acolo, sa plantam rosii si sa crestem oi, as fi facut-o. Ma si imaginam venind aici foarte des, cu laptopul si stickul de internet dupa mine, cu o cana mare de cafea pe veranda si mainile lui pe genunchiul meu. M-am balbait putin, ne-am privit ochi in ochi si i-am zambit la randul meu. Am articulat precipitat ca poate ar trebui sa mai luam vin alb pentru fete.

In cateva secunde lasam in urma pensiunea si ne indreptam spre Centrul Vechi al Sibiului. Mi-a cerut sa il insotesc sa cumparam cate ceva. Nu stiu exact ce au gandit ceilalti si daca s-au simtit abandonati, dar simteam ca eu eram cea care ma abandonasem mult prea rapid acestui barbat misterios despre care nu stiam nimic. Drumul pana in oras a fost plin de povesti, de rasete, de glume. Simteam ca il cunosc de mai multa vreme si incepusem sa visez din nou cai verzi pe pereti.

Am vizitat o parte din oras, am luat mirodenii pentru gratar, ne-am spus povestile si apoi m-a intrebat daca facem un ultim popas. Se lasa deja inserarea, dar fiecare clipa cu el ma fascina, asa ca, as fi mers si la capatul lumii cu acest necunoscut. La un moment dat, a oprit masina in dreptul unei patiserii mici de care imi promisese ca ma voi indragosti daca voi merge intr-o zi. Il priveam pierduta, ca o adolescenta. M-a luat de mana si m-a intrebat daca am mancat ceva in acea dimineata. Probabil ca am zis ca nu, din moment ce, cateva clipe mai tarziu comandase o prajitura cu ciocolata si cate o cafea mare pentru amandoi. Avea dreptate, ma indragostisem, dar nu de micul loc unde mirosea a tot felul de bunatati, ci de el.  Mi-a atins mana, si-a retras-o electrizat, a zambit stanjenit si m-a intrebat daca doar lui i se intampla ceva ciudat. Imi venea sa urlu si sa ma arunc in bratele lui, sa il intreb unde a stat ascuns pana acum si de unde vine. Parea din alta lume, cu privirea lui calda, cu accentual usor ardelenesc amuzant, cu buzele perfecte.

A interupt brusc conversatia, mi-a spus sa astept si s-a indreptat spre casa. Dupa ce a platit, mi-a cerut sa mergem inapoi spre pensiune. Tot drumul a fost nervos si nu intelegeam ce se schimbase. Nu indrazneam sa intreb nimic sau sa redeschid discutia de mai devreme. Vila se transformase intr-un club cu lampioane, cu multe pahare de alcool, cu muzica la volum maxim. Fetele au sarit imediat pe mine in speranta ca vor afla detalii picante. Nu era nimic de zis pentru ca nici macar eu nu intelegeam ce se intamplase. A spus ca revine si ca merge sa doarma putin. Nu ma privise in tot acest timp. Mi se stransese inima intr-un amestec de durere, respingere si furie pentru ca nu il intelegeam. Mai traisem acest sentiment cu El si nu puteam accepta ca se intampla din nou, fara a sti macar de ce.

Amicul meu mi-a turnat un pahar de vin rosu care s-a transformat in ceva mai multe. Peste doua ore ma simteam un pic mai bine si dansam aiurea in curte. M-am oprit in balansoar sa fumez o tigara si am zarit lumina de la camera lui. Mi-as fi dorit sa intru peste el si sa ii cer o explicatie. Sau as fi vrut sa coboare si sa ma sarute. Ma zbateam intre dorinta si starea de nervozitate pe care mi-o dadea prezenta lui in acelasi loc. Am mai baut un paharde vin, iar apoi am urcat tiptil scarile pentru a lua o vesta din camera.

In fata usii m-am lovit, pentru a doua oara in doar cateva ore, de el. M-a sarutat cu disperare, ca si cum ii fusese dor de acest lucru sau ar fi asteptat toata viata sa se intample asta. Nu s-a oprit minute in sir. M-a cuprins o stare de neliniste deoarece nu intelegeam ce se intampla. Simteam ca ii e frica si ca se lupta cu el, fara a avea curajul sa imi explice. Am ramas amandoi pe podea, cu capul in bratele lui, epuizati dupa o zi prea plina si ne-am privit minute in sir, fara niciun alt cuvant.

Cand am deschis ochii era tot acolo. Nu fusese nicio iluzie si chiar se intamplase. Explicatia a venit prea brutal si neasteptat, ca o furtuna care a spulberat orice vis romantic. Barbatul misterios era insurat de ani de zile. Sotia era in Bucuresti si asteptau un copil. M-am retras din imbratisarea lui fara vlaga, speriata si ingrozita. Nu cunoscusem niciodata pana atunci starea de amanta si nici nu mi-o doream. A plans, a jurat ca nu i s-a mai intamplat si ca regreta ca m-a pus in acea situatie. Era prea tarziu pentru explicatii, prea tarziu pentru scuze, prea tarziu pentru a-mi cere ceva. Ne-am cunoscut poate prea tarziu. Ne-am promis ca vom sterge cu buretele tot ce s-a intamplat si ca nu ne vom mai cauta niciodata. A doua zi i-am cerut amicului meu sa pornim spre casa in zori pentru ca nu stiam daca sunt capabila sa fiu inca o noapte in prezenta lui, fara sa ii cedez. In Bucuresti ploua torential, asa ca am aruncat geanta pe podea, am deschis o sticla de rose si am privit picurii care stergeau incet incet pacatele acelui weekend.

Foto: chanelandmademoiselle.tumblr.com

P.S. Parerile, criticile sau sugestiile voastre sunt foarte importante pentru mine.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  • March 29, 2015

Poate te interesează

Hai doar să ne întâmplăm!
October 16, 2016
Ar fi putut fi iubire dacă unul din ei ar fi ridicat ochii din telefon
June 08, 2016
Intalnire cu barbatul cu parul ciufulit
April 05, 2015
Intalnire cu primul dupa El
March 25, 2015
Intalnire cu un strain
March 15, 2015
O sticla de vin si o femeie…
February 16, 2015

1 Comments

Cristina
Reply March 30, 2015

Ah, pasiunile pentru oameni innacesibili...cea mai minunata poveste de dragoste este cea imposibila, are un farmec aparte...este imuna la rodajul de zi cu zi, la rutina etc...Doar ca este o iluzie. Amanta este mai atragatoare deoarece nu are ocazia sa devina prea familiara, prea stiuta. Sotia a fost si ea femeia atragatoare pentru el...pana au stat impreuna cativa ani. Presupunand ca povestea este reala, si nu o fictiune, parerea mea e fereste-te ca de dracu de el. Nu o sa iti dea nimic, ci doar o sa iti ia. Ani din viata, respectul de sine etc. Si pe sotie nu o s-o lase pt tine. Ca n-are curaj, cum nu a avut curaj sa iti zica inainte ca e insurat.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *