Intalnire cu primul dupa El


Povestea incepe si se leaga cu cea de aici!

“Doar nu te indragosti din nou! E prea rapid si nu esti inca pregatita!… doar nu te indragosti din nou, doarnuteindragostidinou!”

In ultima saptamana ma bantuiau cuvintele celei mai bune prietene care m-a avertizat destul de drastic ca nu e cazul sa fac din nou prostia de a ma indragosti si ca sunt destul de naiva cand vine vorba de relatii. Ii povestisem cate ceva despre barbatul cu care vorbeam pe Facebook, despre convorbirile interminabile pe WhatsApp. Il elogiasem in asa hal incat am determinat-o sa ma opreasca si sa imi aminteasca, pe un ton de repros, ca asa fac de fiecare data, ca asa am facut si cu El, ca ii pun intotdeauna pe ei pe piedestal. Imi amintesc ca a folosit expresia “lipsa de autoprotectie” cand vine vorba de persoana mea. Adevarul este ca, de cand ma stiu, am dat credit oamenilor, ceea ce nu a fost gresit de multe ori. Dar, nu intentionam sa ma schimb, in acel moment mai mult ca niciodata. Nu aveam sa las o parte intunecata din trecutul meu sa-mi invenineze gandirea. Nu voiam sa cred ca e nevoie sa devin mai precauta, mai cinica sau mai circumspecta fata de oricine, doar pentru ca, la un moment dat, am avut nesansa de a fi ranita. Inocenta mea era exasperanta pentru prietena mea care ma si vedea plangand, lasand pe oricine sa imi succeasca capul cu vorbe frumoase. Necrederea ei era perfect justificabila.

***

Ma indreptam grabita spre birou, cu o cafea neagra in mana, cu acelasi gand din ultimele zile. Am scos de vreo cinci ori telefonul, am recitit mesajul primit, l-am bagat la loc. Ma intriga fiecare cuvant, fiecare subinteles, fiecare metafora folosita. Sunt momente in viata cand se intampla lucruri absolut surprinzatoare, genul acele de chestii care simti ca iti vor schimba cumva viata si care te fac sa te simti minunat. Am zambit fiecarui coleg intalnit la birou. Privirea lor calda imi spunea ca erau fericiti ca am revenit si ca sunt din nou vesela. Am deschis laptopul, am trecut in graba prin mailuri si am decis sa tastez un simplu buna. Fie ce-o fi!

Cand mi-a scris prima data pe Facebook am crezut ca este o gluma proasta si un cont fals. Il zarisem la o lansare  de film in urma cu ceva vreme, eu la bratul fostului, el alaturi de alta femeie. Stiam ca este actor si il urmarisem in cateva filme. Nu ii dadusem importanta, asa cum nu dadusem niciunui alt barbat in perioada cand am fost doar a Lui. Nu il intalnisem ca om. Era o alta persoana publica din seria celor pe care ii intalnesc, prin natura jobului de organizator de evenimente. Nu obisnuiam nici macar sa ies singura la intalniri, fara sa Ii cer acordul. Pentru prima data dupa despartire eram libera sa accept orice fel de propunere, lucru care ma debusola, dar care imi placea. Nu mai stiam cum este sa fii singura de ani buni si parca nu era asa rau.

Din nu stiu ce motiv nu mi-au placut niciodata inceputurile unei relatii. Mi se pare totul prea fals. Fiecare afiseaza doar partile bune, din dorinta de a impresiona si a cuceri. Dupa primele discutii pe internet, il catalogasem ca fiind superficial, putin arogant si nu stiam daca sa cred ca este singur. Nu citisem nimic in presa, dar stiam ca este un tip discret. In plus nici Google nu stia prea multe despre viata lui personala. Reticenta nu pornea din faptul ca era actor, ci se datora traumelor acumlate si a minciunilor traite. Eram constienta ca problema este la mine si ca trebuie sa ii dau o sansa inainte de a-l alunga.

Intr-una din seri, epuizata dupa conferinta care iesise prost, i-am scris. Imi facusem curaj sa ii accept invitatiile repetate. Pana in seara aia il evitasem cu indarjire si amanam momentul primei vederi. I-am spus ca sunt extenunata si ca voi incerca sa dorm. Mi-a cerut sa ascult ceva, a trimis un mp3 si mi-a sugerat sa inchid ochii si sa visez. Am adormit pe muzica accea trista cu versuri care m-au coplesit. Era o melodie compusa de el, imediat dupa despartire. A fost primul declick pe care l-am avut. M-am intrebat daca nu il judecasem gresit si prea devreme. Era evident ca da si ca nu era asa cum il creionasem. Eu eram cea superficiala si plina de prejudecati. Simteam ca suntem doua suflete pierdute, care se zbat sa se regaseasca si sa ramana pe linia de plutire.

Vara era pe sfarsite, asa ca am decis sa ma imbrac simplu pentru prima intalnire, cu o rochie pana la genunchi, o pereche de balerini si o geaca scurta din denim. Toata ziua mi-am imaginat cum va fi. Ceea ca ma surprindea cel mai tare era faptul ca aveam emotii. Nu m-am putut concentra la nimic si nici nu am putut manca. Faptul ca imi scria ca simte la fel si ca habar nu are daca o sa-l plac nu ma incuraja, ci ma facea sa tremur si mai tare. Imi parea desprins din alt film. Ar fi putut sa afiseze orice masca, sa pretinda ca faima lui ii este de ajuns pentru a cuceri pe orice, sa se joace. Nu a facut-o, ci m-a lasat sa ii descopar emotiile.

M-a asteptat intr-un restaurant discret din zona Dorobantilor, intr-un separeu rezervat doar pentru noi doi. Simteam ca il cunosc de o viata. Ne-am imbratisat, am vorbit ore intregi fara sa ne uitam la telefoane, am aflat o mie de lucruri. Mi-ar fi placut sa il descopar mai mult, sa ii smulg fiecare poveste si cuvant . Simteam ce nu credeam ca mai este posibil – o invazie de fluturi in stomac. Aburii vinului sec pe care l-a comandat ma faceau sa vorbesc. Prinsesem putin curaj si ii sorbeam fiecare fraza. M-a prins de mana, am iesit pe strazi si ne-am sarutat in vazul celor cativa trecatori. Eram doi adolescenti care nu se pot stapani. Drumul pana acasa a fost ca un vis care abia incepea. A rulat inca o data melodia lui si am privit luna plina. Ma simteam puternica si indragostita in acea seara calda de final de august.

Aveam sa aflu in saptamanile care au trecut ca magia poate fi creata. Cu el era altfel decat fusesem obisnuita in ultimii ani. Un prim barbat dupa El si o alta poveste cu versuri scrise pentru mine, cu muzica, cu melancolie, cu soapte, cu intalniri romantice. In scurt timp m-a vindecat de frici, mi-a schimbat viziunea si mi-a demonstrat ca se poate sa mai simt ceva. Mi-a oferit ceea ce nu am primit de la niciun barbat pana atunci – cerul.  Se intampla in septembrie cand am pornit in masina lui sport spre Snagov. Am oprit pe malul lacului, m-a strans cu putere in brate si m-a rugat sap privesc in sus. Am facut o gluma proasta cu stangacia unei fetite neobisnuite cu astfel de momente. Nu aveam niciun fel de asteptari de la acea seara. Probabil aveam ganduri mult mai perverse decat el. Uitasem cum este sa fii adorata. Mi-a ridicat usor barbia, mi-a cerut sa tac pe un ton bland, dar ferm si m-a intrebat daca mi-a mai aratat cineva stelele pana atunci. Astfel de clipe se intampla mult prea rar sau niciodata in viata. M-am simtit norocoasa ca este al meu, dintre toate femeile pe care le-ar fi putut alege.

L-am lasat sa ma iubeasca in modul lui si ne-am consumat unul pe celalat cu tot felul de pareri despre viata, folozofie, religie, relatii. Prima seara cand nu am simtit sa-i scriu sau sa-l vad m-a lasat indiferenta. Usor usor au inceput comparatiile cu El si dorurile. Stiam ca nu vreau sa il ranesc, simtea ca ma indepartez si ca orice ar face nu v-a primi ceea ce ofera. A incetat si el sa mai sune. Am decis peste ceva vreme sa discutam deschis, cu alte doua pahare de vin in fata. Cand am ajuns la el, l-am gasit neras si imi parea extrem de obosit. Undeva in fundal se auzea Pink Floyd, iar scrumiera era prea plina. Mi-a cerut sa ma asez si mi-a spus ca ar fi cazul sa ma gandesc serios incotro o vom lua. A urmat ceea ce trebuia sa se petreaca, un gest prea carnal care mi-a dat o senzatie de voma. Mi se facuse un dor teribil de El. Ma mintisem destul si ajunsesem la limita in care imi era scarba de mine. Am adormit in bratele lui cu ochii umezi si am visat la El. Ranile s-au redeschis atat de brutal incat au stors si ultima vlaga din mine.

In zori m-am trezit sa ii fac un ceai verde. I-am scris un e-mail lung, iar apoi l-am trezit cu un sarut. Ma privea cu ochi mari care se agatau de mine. I-am promis ca revin, desi stiam ca acest lucru nu se va mai intampla. Am simtit sa mint asa cum jurasem ca nu voi face cu niciun alt barbat. L-am parasit plangand deoarece ma atasasem de el. Primul barbat de dupa El fusese special.O stiam si simteam ca nu voi mai primi prea curand asa ceva. Norocul nu vine de prea multe ori daca nu stii sa il tii. Doar ca, uneori nu se poate, nu stii sau nu poti. Nu l-am mai vazut niciodata apoi astfel, ca pe un barbat normal, simplu, cu slabiciuni. Nu mi-a spus niciodata daca si eu am fost prima dupa Ea.

Va urma!

Foto: luvimages.com

P.S. Parerile, criticile sau sugestiile voastre sunt foarte importante pentru mine.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  • March 25, 2015

Poate te interesează

Hai doar să ne întâmplăm!
October 16, 2016
Ar fi putut fi iubire dacă unul din ei ar fi ridicat ochii din telefon
June 08, 2016
Intalnire cu barbatul cu parul ciufulit
April 05, 2015
Intalnire cu un barbat insurat
March 29, 2015
Intalnire cu un strain
March 15, 2015
O sticla de vin si o femeie…
February 16, 2015

6 Comments

elena
Reply March 26, 2015

Minunata povestire si m-a emotionat....

Ana
Reply March 27, 2015

Frumos,emotionant :)

S
Reply March 30, 2015

ai scris foarte frumos! cat am citit a existat si emotie dar si tristete...sunt curioasa ce va urma :)

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *