Și dacă nu am pune etichete pe tot ceea ce trăim?


Suntem cu toții obsedați de etichete și vrem să aparținem cuiva, să ne identificăm cu o doctrină, cu un anume curent, să fim parte dintr-un grup social, o religie. Ne facem un cult din ceea ce suntem și o punem frumos și cronologic pe Facebook. Ne selectam anturajul și nu vrem să lăsăm să pătrundă pe cei diferiți de noi. Ne e teamă să fim singurii nebuni diferiți. Suntem copii părinților care ne-au marcat psihologic tot ceea ce am devenit astăzi, suntem prietenii unor oameni la care ținem, angajații unei companii, vecini, membri într-un partid sau într-un ONG. Societatea te vrea căsătorit ca un statut al împlinirii și al maturizării. Ne place să știm că e cineva care ne acceptă cu bune și rele și ne oferă o stare de confort să fim iubiții, colegii, amicii sau colaboratorii altora. Ne place apartenența și suntem derutați de starea de trecere sau de nou. Începuturile sunt grele pentru că ne scot din aria de confort, obstacolele ne sperie, oamenii noi sunt întâmpinați reticent și rareori le dăm credit sau îi primim în viața noastră fără a-i judeca, a-i cerceta sau a-i testa în prealabil. Etichetăm totul că și cum am fi niște borcane în supermarket.

Totuși, uneori se întâmplă lucruri frumoase când lași garda jos și înveți să trăiești fără a eticheta totul. Poate o perioadă fără job va veni cu idei noi și te va arunca spre o altă carieră. Poate doi oameni care se plac pot să aibă momente minunate împreună fără a fi într-o relație. Poate poți să asculți un necunoscut într-o seară la o poveste fără să te gândești la trecut sau la viitor, doar să fii prezent. Poate alegi să o iei de la zero, departe de tot, să schimbi macazul și să faci propriile reguli. Poate vei fi un alt fel de șef care nu aplică regulile dintr-o carte învechită de management ci știe să fie implicat total alături de cei pe care îi plătește. Poate renunțăm să ne afișăm statusul marital pe rețele sociale și să nu mai postăm doar ceea ce credem că ar vrea lumea să vadă și ne definește. Poate putem să stăm puțin în cap și să judecăm altfel. Poate dărâmăm borcanul, rupem etichetele, ne împotmolim, cădem sau ne bucurăm de arome nebănuite. Poate lăsăm uneori etichetele deoparte și doar simțim, ne oprim din analizat, lăsăm așteptările și învățam să primim ceea ce ne oferă Universul. Poate nu ne va defini doar un cuvânt, ci vom afla că suntem mult mai complecși și că avem mult mai mult de oferit. Se poate?

Oricum ceilalți vor pune etichete, chiar fără să știe măcar o bucățică din sufletul tău. Oricum mai devreme sau mai târziu totul va prinde contur și se va încadra într-un tipar pentru că roata a fost inventată de mult. Oricum va trebui să respecți anumite reguli cât timp nu trăiești în junglă. Oricum ar fi îți aparții ție și e esențial să știi să te iubești. Oricum suntem cu toții niște roboței manipulați la nivel macro sau personal. Oricum avem prea puțină libertate și nu putem ieși din bula supermarketului prea ușor. De ce să ne grăbim cu a eticheta totul prea ușor, din teamă? De ce să fugim de ceea ce ar putea fi doar pentru că nu știm exact cum să o definim? De ce să pierdem trăiri pentru denumiri? De ce ne e frică să sfărâmam borcanul și să fim liberi? Mă întreb.

Foto: viva.nl

  • December 12, 2016

Poate te interesează

C3mSWC1XUAsHtvZ
Câteva gânduri înainte de a mai adăuga un an
October 19, 2017
988cc2e02ed9ce45f9ecf00bd15cafe1--i-salute-you-figure-photography
#metoo, dar tu femeie când ai fost ultima dată agresată sexual?
October 17, 2017
sadness-deleted-tumblr-1080x720
Permite-ți să fii trist uneori!
October 14, 2017
giphy (2)
Adevăruri banale despre bărbați pentru femei
October 06, 2017
veranstaltungskonzept-ideenfindung-meeting
Ce am învățat în 10 ani ca angajat
September 13, 2017
alternative-beautiful-bed-bedsheets-Favim.com-1443644
Singurătatea e bună uneori!
August 19, 2017

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *