Frustrarea ne face mai răi sau ne face să evoluăm. Doar o alegere.


Cred că nu este om care să nu se simtă frustrat de o situație, măcar o dată în viață. Și nu mă refer la cauze precum traficul sau birocrația, universal valabile. Mă refer la frustrări mult mai adânci, care țin de propria persoană și care ne creează tot felul de emoții negative. Am decis să vorbesc despre frustrare și cum am ținut-o sub control și mai apoi am rezolvat-o deoarece observ că este rușinos să admitem că avem frustrări. Nimeni nu vrea să fie asociat cu acest cuvânt. Trăim într-o societate plină de filtre, în online și în viața reală, în care ne mințim că suntem bine, nu vrem să căutăm prea mult în noi, fugim de ceea ce simțim și ne refugiem în tot felul de plăceri de moment sau situații care ne distrag. Eu am trăit o bună parte cu frustrarea alături și știu cât de mult doare și cum se simte. Dar, în același timp, nu mi-a fost niciodată teamă să o recunosc, am verbalizat-o, am căutat soluții când am conștientizat ce anume mă nemulțumește și am transformat frustrarea într-un imbold de a evolua și a îmbunătăți ceva la mine.

Frustrarea poate fi distructivă, aduce anxietate, tristețe, lacrimi și uneori poate degenera în depresie

Frustrarea poate fi distructivă, aduce anxietate, tristețe, lacrimi și uneori poate degenera în depresie. În cazul meu, frustrarea că nu sunt “ca alții” și că am o parte care trebuie reparată a însemnat nopți de plâns, căutări, dezbateri, convingerea părinților și celor din jur că nu exagerez. Nu îmi doresc încă să spun despre ce este vorba, dar ține de ortodonți, chirurg și de estetică dentară. Aparent nu există problemă, cel puțin nu în mod vizibil, dar ea există și am început să realizez și să o conștientizez acum 3 ani. Am trecut de faza în care îmi spuneam că nu există perfecțiune, că e un scop pentru care sunt așa în acest Univers, că trebuie să mă accept cum sunt. Am fost nevoită să aud multe păreri, unele necerute. Niciuna nu mi-a adus alinare sau făcut să dispară piticul de pe creier. Singurii care au reușit să mă facă să zâmbesc au fost tot specialiștii, alături de care am ajuns la o soluție și mi-au spus cum și în cât timp “mă pot repara”. Am învățat să trăiesc cu frustrarea care ținea doar de mine, nu de ceea ce vedeau alții. Nu am avut niciodată observații din exterior, dar asta nu a contat. Acesta este motivul pentru care susțin că, atât timp cât ceva ce ține de noi și corpul nostru ne creează o frustrare, avem opțiunea de a corecta, indiferent de opinia celor din jur. Nimeni nu poate ști cum te simți cu tine, nu trăiește în interiorul tău, așadar cred că orice schimbare care îți aduce fericire nu trebuie judecată.

Frustrarea este un motor de schimbare, dacă știi să alegi în avantajul tău. Există opțiunea de a lăsa frustrarea să te facă un om mai rău care atacă pe cei din jur, este morocănos, se închide și se limitează în acțiuni. Dar există și cealaltă parte a monedei în care transformi frustrea în punctul de plecare, depășirea propriei gândiri limitative, cercetare într-un domeniu nou despre problema ta, cunoașterea altora care au aceeași situație, noi oportunități, poate noi relații și prietenii, acumularea unui nou bagaj de cunoștințe. La început este doar durere și emoție negativă. Dar, odată acceptat că ceva îți creează frustrare, poți începe să lucrezi cu tine și să schimbi. Iar pentru mine acesta este un lucru benefic. Pe mine frustrea mea m-a făcut un om mai curajos și am aflat că există întotdeauna soluții dacă vrei ceva cu adevărat.

Nu cred că e benefic pentru noi să trăim cu frustrările. Consider că primul pas este să ni le mărturisim nouă înșine, mai apoi să avem încredere în cineva drag, apoi să schimbăm unghiul din care privim problema. Un psiholog ajută, documentarea ajută, discuțiile cu cei care au același of ajută. Mai apoi putem să ieșim din faza negativistă și să luăm în râs situația, să aflăm cât durează până găsim o rezolvare, să înlocuim “nu pot-ul” cu nu pot încă, să nu ne izolăm și să avem calmul și încrederea că nimic nu e întâmplător și că toate se vor așeza dacă facem câte un pas. Poate par vorbe banale, dar cred că a reuși să rămâi optimist chiar și atunci când te simți extrem de frustrat este o soluție câștigatoare. Și să nu lași pe nimeni să te influențeze, dacă ceea ce simți este altceva. Neputința și frica sunt doar în capul nostru. Există soluții pentru orice și sper că cea mai mare frustrare pe care o ai acum să devină cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat și să te ducă în acel punct al vieții în care vei fi mai fericit și mulțumit cu tine așa cum nu ai fost niciodată!

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  • January 26, 2020
-->

Poate te interesează

Despre echilibru emoțional
June 24, 2020
Cum se schimbă relațiile de prietenie odată cu maturizarea
May 26, 2020
Ce am învățat după 1 lună de izolare singură
April 25, 2020
Pentru ce sunt recunoscătoare în izolare
March 31, 2020
Cum identificăm și cum controlăm anxietatea
February 25, 2020
Cum am rămas fără motor la mașină de la un schimb de ulei
February 18, 2020

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *