De ce avem nevoie de cineva care să creadă în noi


Uneori mă întreb de unde vine motivația, a mea, a ta, a fiecărui om. Probabil că nu există o regulă generală pentru motivație în viață. Cu siguranță ține, în primul rând de noi, să avem un motiv pentru care ne trezim dimineața și facem tot ceea ce facem. Să existe ceva care să ne ducă înainte, să ne dea încredere, să ne facă să sperăm, să avem ambiții, să visam, să ne setam obiective. Dar, se întâmplă câteodată să simți că pierzi și te pierzi, că ești prea mic, că nimic nu merge cum trebuie, că totul este pierdut și fără sens. Despre acele clipe aș vrea să vorbesc, despre cum le depășim, fie că ne amintim de copilărie sau suntem la maturitate deplină. Despre cât de important este ca în viața unui om să existe măcar o persoană, acel cineva care să creadă mai mult ca tine, să te încurajeze și să te facă să te ridici.

acel cineva care să creadă mai mult ca tine…

Studiile arată că reacționăm mult mai bine atunci când creștem într-un mediu iubitor în care părinții ne încurajează dorințele și pasiunile. Când acest lucru nu se întâmplă, apar temeri și frustrări. Mai târziu, în adolescență, totul se transformă fie într-un ego imens și dorința de a demostra că se poate, fie adolescentul se închide în el, devine ursuz și se plafonează. Apoi vin primele drame reale în viață, primele îndrăgostiri, inimi frânte, lacrimi și descoperiri. Din nou, este extrem de important dacă ai norocul că prima ta iubire adolescentină să fie o persoană bună care să te încurajeze în ceea ce vrei, sau cineva care încearcă să îți frângă aripile. E ușor să te îndrăgostești, dar e greu că cel de lângă tine să te motiveze să fii mai bun și să te susțină chiar și atunci când ești jos. Cred că această este și rețeta unui cuplu, să devină o echipă, fiecare să îi dea aripi celuilalt când simte că pică în gol. Așa cum părinții sunt primii care modelează un copil, sprijinindu-l sau din contră, rănindu-l și făcându-l să aibă traume, chiar fără a realiza. Cineva să creadă în tine este ca o gură de oxigen, fie că vine din familie, de la școală, din cercul de prieten sau chiar de la un necunscut, cum ar fi un viitor angajator, care vede acea sclipire și dorință din ochii tăi și îți dă o șansă, când nimeni în jur nu o făcea.

Un om se dezvoltă corect emoțional dacă pe parcursul vieții a avut parte de mai mulți oameni care au crezut în el, în pofida răuvoitorilor.

Etapele vieții se schimbă, ne maturizam, învățăm din greșeli. Periodic apar și dispar oameni din viața noastră. Dar, cred că putem să ne luăm o zi, o oră măcar, să prețuim în gând sau să le transmitem mai apoi, pentru tot ce-i care dealungul vieții ne-au încurajat să urcăm mai sus, să depășim o situație de criză, să ne ridicăm de la podea, să fim bine emoțional. Fie că e vorba de părinți, de prieteni, de foști, de colegi, oricine v-a mângâiat sufletul și v-a ținut de mână când era greu, merită un mulțumesc sincer acum când totul e clar și este liniște. Poate că ei sunt singurii oameni realmente care au adus valoare în viața voastră, iar fără ei nu ați fi fost cine și unde sunteți astăzi. Prin noianul de oameni pe lângă care trecem zilic, rămân doar câțiva, aceia care ne-au arătat că putem avea încredere în noi și că merităm chiar și când noi nu o mai făceam. Să le transmitem cel puțin mental energie pozitivă și un gând divin pentru ajutor și să nu uităm să fim și noi la rândul nostru “cineva-ul” cuiva care are nevoie de noi să credem în el/ea!

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  • August 18, 2019

Poate te interesează

De ce să donezi și/sau să faci voluntariat
November 24, 2019
Câteodată te schimbi enorm într-un an de zile
October 31, 2019
Când faci un copil?
September 09, 2019
Cum îți revii din perioade complicate emoțional
September 06, 2019
Doar când ești jos descoperi câtă iubire poți primi
August 26, 2019
Complexe, perfecțiune, de ce ne frustrăm și cum ne reparăm
May 22, 2019

3 Comments

Lucian Lazar
Reply September 4, 2019

increderea in tine care e cu adevarat motrice e doar cea intrinseca, cea care vine din exterior e inutila, chiar daunatoare daca vine in cantitati excesive. doar firile labile au nevoie de sprijin exterior, ei devenind dependenti de acest sprijin. increderea in tine autentica si utila care te potenteaza cu adevarat vine din realizarile tale nu din palavrele celorlalti. increderea in tine infuzata din exterior are din pacate un profund caracter condescendent.

    Luminita Balaban
    Reply September 4, 2019

    vorbeam de momente... nu in general. reciteste un pic, te rog! :)

    Lucian Lazar
    Reply September 4, 2019

    evident ca despre momentele alea vorbeam si eu. increderea in tine e musculatura aia fancy care fie te ajuta sa te ridici fie te ajuta sa faci saltul pe un nivel superior. in rest ea nu participa la plimbari relaxate in faptul serii. ea e o forta de interventie pt situatii de critice. unii o au nativ mai dezvoltata, altii cei mai multi trebuie sa investeasca mult efort ca sa si-o construiasca. dar in nici un caz n-o sa poti folosi musculatura altora ca sa te ridici sau sa faci saltul in sus, in gol etc. mai degraba te ajuta parerea lor vizavi de greseala recurenta pe care o cam repeti la infinit. viziunea exterioara te poate ajuta mult daca e obiectiva. desigur cel mai adesea e dureroasa de aceea preferam condescendenta persoanelor care ne incurajeaza.... sa repetam aceleasi greseli. e de fapt o recunoastere a labilitatii noastre. nu avem puterea sa privim incandescenta ranii deschise, preferam pansamentul celor din jur. o buna incredere in sine porneste de aici de la identificarea erorii sau a resurselor necesare detentei. 'what a man can do, another can do' asta e steroidul care trebuie sa alimenteze increderea in sine nu condescendenta celor apropiati.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Leave a Reply to Lucian Lazar Cancel