Ce am învățat în 10 ani ca angajat


Am realizat zilele astea că acum 10 ani mă gândeam serios să accept “primul job serior” din viața mea. Prin 2006 am început un intership într-o agenție de turism din Brăila, la finalul anului întâi de facultate. Am revenit în București în toamnă și mi-am găsit un part time la altă agenție de turism, undeva prin Piața Romana, foarte aproape de facultate și de locul unde locuiam pe vremea aceea. Visam să am business-ul meu într-o zi și îmi imaginăm cum o să cuceresc eu piața turistică. Și uite așa, în septembrie 2007 m-am angajat full time într-o agenție de turism. Relația de iubire a ținut puțin pentru că, după câteva luni de zile, tot la stadiul de a completa fișe, a updata un site obosit și de a elibera bilete eram. Nimic din ce îmi imaginasem nu era așa în realitate. Îmi amintesc și acum că într-o zi de început de iunie am intrat la un salon de cosmetică, l-am sunat pe șeful meu de atunci și i-am zis că eu nu mai vin. Mă săturasem și am plecat fără să privesc în urmă sau să mă îngrijoreze ce va urma.

În vara lui 2008 am început să aplic, mi-am refăcut CVul, dar nu știam exact ce îmi doresc. Acest lucru l-am conștientizat cu vârsta. La 21 de ani visam să fiu angajată la una dintre marile corporații, să lucrez într-o clădire modernă și impunătoare și să ajung la stele. Așa se face că în august 2008 semnez cu HPul pe o poziție de Back Office dintr-un departament care se ocupă de contracte în SAP. Desigur că m-am plictisit repede, așa că am tot avansat, de la Back la Front Office, apoi la o poziție de specialist pe un proces, până la ceva numit pompos Business Process Analyst care, de fapt, însemna că preiau informație de la țările din Vest și le predau oamenilor din București. Vreo doi ani am fost un fel de trainer intern și am scăpat de partea operațională. Nu mă înțelegeți greșit, corporațiile sunt bune pentru începători. Vin la pachet cu multe activități extra, cu teambuildinguri, cu un pachet de beneficii, cu noi prieteni, cu informații. Te educa să fii mai disciplinat și să lucrezi în echipă. Încearcă să te spele pe creier și să te facă să crezi în indicatori de performanță, în reguli și în viață mirobolantă a unui program robotic. Am convingerea că există oameni fericiți în corporații pentru că sunt croiți altfel decât mine. Așa cum știu că e bine să ai un salariu uriaș pe o poziție de management și să termini programul la 6 fix. Doar în corporații se întâmplă asta în România, atât timp când ești angajatul cuiva.

Din 2013 am ales publicitatea, în special onlineul. Și acum cred că asta este ce îmi place cel mai mult, dar, nu mai pot fi atât de sigură că voi ieși la pensie din acest domeniu. Am schimbat deja două agenții,  am învățat extrem de multe, am cunoscut altfel de oameni, am evoluat, am avansat, îmi e bine, chiar dacă muncesc enorm. Sunt norocoasă pentru că am obținut postul dorit de la început și nu am fost niciodată privită că o junioară. Asta m-a ambiționat mereu să fiu autodidactă, să cercetez, să merg la conferințe. Mă consider o angajată norocoasă pentru că vreau să cred că atât șefa din fosta agenție, cât și actualul șef sunt parteneri de business și că scopul este să facem proiecte frumoase cu rezultate bune împreună. Cred că diferența majoră dintre corporații și agenții este modul mult mai personal de a interacționa cu superiorii și o putere mai mare de exprimare sau de decizie. Și asta ar fi unul dintre principalele motive pentru care îmi place ceea ce fac.

Ce am înțeles eu după 10 ani de când am carte de muncă este că cel mai important este să îți placă ceea ce faci. Indiferent dacă șeful tău are o zi mai proastă, dacă uneori simți că nu mai poți, dacă ai o stare de ducă, dacă mai sunt și nervi sau lacrimi, cât timp te trezești a doua zi cu gândul că te satisface ceea ce ai ales să faci și poți câștiga și bani din asta, totul va fi mai ușor. Colectivul este extrem de important, dar nu este nevoie să fii prieten cu toți colegii. Ba chiar cu niciunul și doar poți păstra o relație amiabila și deschisă, fără a va petrece timpul și în afară biroului. Salariul nu este cel mai important criteriu pentru a rămâne undeva sau pentru a acceptă o ofertă. În scurt timp, mirajul trece, iar eroziunea psihică nu poate fi compensată de nicio sumă. Am mai învățat că atât timp cât ai o părere pe care o poți argumenta concret, nu trebuie să cânți în strună nimănui. Am convingerea că pentru a crește profesional trebuie să știi când să fii diplomat, când și de la cine să asculți sfaturi și când să iei decizii. Nu cred în program bătut în cuie, atât timp cât taskurile sunt îndeplinite cu succes și cu un pic de extra. Nu cred în lingușeli, în sefisme, în bârfe, în reviewurile de la final de an, așa cum nu cred 100% în muncă în echipă. Cred că se vede imediat cui îi place pe bune ce face și are acea scilipire de entuziasm în ochi. Ideile bune vin noaptea și când ești singur, iar meetingurile și brainstormingurile trebuie doar să le șlefuiască, fără a aștepta să vezi ce spun ceilalți. Am învățat că cineva trebuie să ia hamurile în mână și să spună ultimul cuvânt, altfel fiecare o să creadă că știe mai bine cum stă treabă. Mai cred în proactivitate, în a împărtăși și cu alții informații, în a veni cu propuneri, în a fi cu o mutare înainte mereu. Și știu că de multe ori volumul este mare, dar, și o să închei repetând acest lucru: nimic nu va fi prea complicat sau copleșitor cât timp ești la locul de muncă potrivit și știi că lucrezi pentru viitorul carierei tale, nu pentru un nume, un client sau un angajator. Cam așa. :)

P.S. Voi ce ați învățat de când sunteți în câmpul muncii?

 

  • September 13, 2017

Poate te interesează

C3mSWC1XUAsHtvZ
Câteva gânduri înainte de a mai adăuga un an
October 19, 2017
988cc2e02ed9ce45f9ecf00bd15cafe1--i-salute-you-figure-photography
#metoo, dar tu femeie când ai fost ultima dată agresată sexual?
October 17, 2017
sadness-deleted-tumblr-1080x720
Permite-ți să fii trist uneori!
October 14, 2017
giphy (2)
Adevăruri banale despre bărbați pentru femei
October 06, 2017
alternative-beautiful-bed-bedsheets-Favim.com-1443644
Singurătatea e bună uneori!
August 19, 2017
tumblr_static_tumblr_static_2j7i2qwccco4g0ocokosgkgk0_640
Prietenia nu este veșnică!
August 13, 2017

2 Comments

Lidia
Reply September 13, 2017

Ce am învățat eu? Că e vital ca cineva experimentat să își dea interesul să te învețe și să te motiveze, atunci când ești la început. :)

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *