Când faci un copil?


Dacă ești femeie (și nu numai) și ai trecut de 30 de ani, cu siguranță ai primit de multe ori întrebarea “Când ai de gând să faci un copil?”. În primul rând, cred că această întrebare este una extrem de indiscretă, la fel precum cea care ține de cât câștigi. Indiferent dacă cel care o adresează este parte din familie, prieten sau un necunoscut din social media, credința mea rămâne valabilă. În al doilea, substratul întrebării este mult mai adânc și de cele mai multe ori ascunde impuneri, proria dorință sau nemulțumire, critică, judecată și chiar teamă. Nimeni nu îți zice asta ca și cum ar fi curios să afle cum va fi vremea azi. De obicei, părinților le este frică că nu o să ajungă bunici, mamele aproape îți dictează să treci și tu prin acest proces, societatea întreagă consideră că ăsta e rolul femeii pe Pământ și că a procrea este cel puțin scopul măreț pentru ființa umana și nimic mai puțin. Iar dacă alegi sau nu poți să ai copii, porți un fel de stigmat și, în același timp, o urmă de compătimire pe care nici nu o vrei, nici nu ai cerut-o și, în cele mai multe cazuri, nici nu te reprezintă.

CÂND FAC UN COPIL?

Nu am copii, nu știu dacă voi avea, nu știu nici măcar dacă îmi doresc. Nu din cauza imaturității, nu pentru că nu aș fi capabilă să devin mamă, nu pentru că mă gândesc la situația financiară, nu pentru că nu am cu cine, nu pentru că am alte planuri, nu pentru că așa mi-am propus. Dar, nu a fost să fie până acum. Și nu am de unde să știu absolut nimic despre viitor, nici dacă mâine voi mai fi. Cum aș putea să știu că voi avea copii, dacă nimc nu e sigur mai departe de momentul când scriu acest articol? De unde să știu in  ce stadiu emoțional voi fi dacă aș rămâne însărcinată? Cum să cred că îmi doresc ceva ce încă nu a venit. Nici nu cred că e firesc să ai disperări în acest sens, așa cum văd la unele femei. Nu aș zice nu, nu aș nega o viață, dar nici nu aș forța niciodată situația. Empatizez cu cele care fac orice tip de efort pentru a rămâne însărcinate, sunt convinsă că e dificil și că dorința a devenit obsesie care provoacă suferință dacă nu se adeverește, dar alegerea mea este de a acceptă cu bucurie orice va fi să se întâmple. E la fel de posibil ca luna viitoare să rămân gravidă, pe cât e de posibil că nu voi trăi niciodată stare de maternitate. Evident că ține și de mine, de alegerile pe care le voi face, doar că azi acesta ar fi răspunsul meu la întrebarea: când faci un copil?.

SCOPUL VIEȚII NU ESTE SĂ FACI COPII

Cred că cei care spun că cel mai bun lucru pe care l-au făcut în viață a fost un copil au dreptate. Și mă refer aici la persoane care au avut și succes pe plan profesional, modele pentru ceilalți, au făcut bani și cam tot ce și-au dorit. Deoarece ei sunt cei mai credibili și cei care nu pot fi suspecți de a se refugia întrun copil pentru a-și ascunde alte neîmpliniri. Am convingerea că un copil e o minune, că te schimbă, că îți transformă viața, că îți da putere și imbold să vrei mai mult pentru el. Cu siguranță a fi mamă este ceva unic pe care nu ai cum să îl simți dacă nu l-ai experimentat. Dar, la fel de puternic cred că scopul vieții pe această Planetă nu este doar să faci copii. De fapt, nu este deloc să naști. Singurul scop al fiecărui om în parte ar trebui să fie fericirea interioară, iar această nu ține de nimic extern, nici măcar de un bebe. Un copil nu trebuie să fie un scop egoist, ceva făcut de gura părinților și a celor din jur, un mod de a nu pierde un bărbat, un atașament, un fel de a te simți tu mai bine sau împlinit, o refugiere de alte probleme, o scuză pentru eșec profesional. A face un copil ar trebui să fie o alegere care vine întrun moment dat, gândit sau nu, pe un ton echilibrat, astfel încât noul născut să vina pe lume din iubire totală, nu din frici ascunse.

 NU TOȚI OAMENII “TREBUIE” SĂ FACĂ COPII

La final, voi vorbi cu tine cel/cea care pui această întrebare. Înainte să faci asta, gândește-te că poate acea femeie nu poate, posibil să nu știe dacă ar putea rămâne gravidă, să nu fi cunoscut încă bărbatul pe care să-l vadă ca tată pentru copilului ei, să nu se simtă pregătită, să nu își permită, să fie măcinată de dureri. Conștientizează apoi că sunt și cupluri care aleg să nu devină părinți deoarece nu vor să își schimbe viața și să își asume această responsabilitate. Și e perfect normal. Nu e nimic greșit. Fiecare dintre noi are dreptul să decidă cum să fie, iar ceea ce spun vechile tradiții și obiceiuri, vecina de blog sau colegele de la birou nu este cât de puțin relevant. Pe de altă parte, mult prea mulți părinți au dat naștere unui prunc, iar apoi l-au maltratat psihic în toate felurile, deoarece nu erau maturi emoțional. Există și cazurile de copii abandonați, iar femeile care fac asta sunt monștri umblători. Așadar, a fi mamă nu este o reușită în viață. Se poate întâmpla sau nu. E firesc, dar nu ar trebui să tratăm femeile care au născut în mod diferit de cele care nu. Nu toți oamenii “trebuie” să facă copii pentru a fi oameni buni. Fiecare are un destin, fiecare poate să își ducă zilele după cum simte și nu e treaba nimani “când faci un copil”, cu excepția celor doi care împreună decid acest lucru!

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  • September 9, 2019

Poate te interesează

Cum îți revii din perioade complicate emoțional
September 06, 2019
Doar când ești jos descoperi câtă iubire poți primi
August 26, 2019
De ce avem nevoie de cineva care să creadă în noi
August 18, 2019
Complexe, perfecțiune, de ce ne frustrăm și cum ne reparăm
May 22, 2019
Secretul succesului este disciplina?
May 09, 2019
Femeia să rămână femeie!
February 08, 2019

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *