Daca ma intreba cineva acum 10 ani ce imi doresc de la viata , as fi spus: sa vin in Bucuresti, sa imi deschid businessul meu si sa ma casatoresc. Am ajuns in Bucuresti si locuiesc aici de aproape 10 ani, am afacerea mea, micuta ce-i drept, dar sunt si parte a unei echipe frumoase, intr-o agentie de publicitate, asa cum mi-am dorit multa vreme. La ultimul capitol stau mai prost… si culmea e ca nu mai am aceeasi dorinta, ca nu mai cred la fel ca acum ceva ani cand eram pe punctul de a face acest pas. Ah, nu, nu sunt pesimista, nici feminista, mai am inca puterea de a visa si cred in tot ce inseama iubire, ba chiar cred in sufltete pereche, dar nu imi doresc atat de mult acest lucru.

Daca ma gandesc cum ma vad acum, comparativ cu pustoaica de liceu de la 17 ani, ma simt bine, bine cu mine, cu ceea ce sunt, ce am facut si fac, ma simt femeie. M-am maturizat, am cazut, m-am ridicat, am plans, am facut sute de greseli, am suferit, am zambit, am trait atat de multe incat uneori mi se pare ca nimic nu poate sa ma mai surprinda… apoi ma loveste ceva nou si realizez ca nu stiu nici macar o mica parte. Mai am atat de multe de trait si ma intreb cand o sa-mi ajunga viata asta sa iubesc pe cine imi doresc, sa calatoresc in atatea locuri magice de pe Planeta asta, sa merg la fel de fel de evenimente, sa invat atatea in domeniile care ma pasioneaza, sa citesc cartile de care n-am avut inca timp, sa aflu mai multe despre arta… . Nici nu stiu cand as avea timp pentru familie, si mai ales pentru copii, cand abia reusesc sa ajung la cosmetica sau sa ma vad cu toti prietenii… sau poate nu e asta, inca, prioritatea mea, sau nu e nimeni care sa ma faca sa ii acord cea mai mare parte din timpul meu.

Dar 27 e o varsta altfel, una la care inveti sa te cunosti si mai bine pe tine, cand afli cine esti… sau cel putin asta mi se intampla mie. E si varsta la care am realizat ca pot sa spun nu cand nu imi place ceva, cand am avut curaj sa ma arunc in necunoscut, sa renunt la chestii din trecut, sa selectez prietenii, contractele, intalnirile… sa imi organizez mult mai bine timpul si sa il valorific. E vremea pentru a te reinventa din toate punctele de vedere, pentru a constientiza ca sportul si dieta nu sunt un moft, ca ai nevoie de mai multa ingrijire ca femeie, decat la 20 de ani. E vremea cand cred ca pot iubi mai matur, cand nu ma mai atinge orice si ma impresioneaza prea putine din ale barbatilor, cand stiu ce imi place si mai ales ce nu.

Constant primesc intrebari pe Facebook, pe e-mail sau pe blog, de la oameni care nu ma cunosc, asa ca … Here it is! …cateva lucruri pe care, cu siguranta, nu le stiati despre mine:

1. nu-mi place sa fac shopping, oricat de ciudat ar parea, iar atunci cand o fac prefer sa merg singura, in magazinele pe care le cunosc si unde sigur gasesc ce am nevoie. Foarte rar cumpar online.

2. nu imi plac filmele S.F. si nici trilogiile. Am adormit la The Hobbit!!!

3. guilty plesure: cafea cu lapte si ceva dulce: Oreo, Belvita, ciocolata neagra, briose, la orice ora, oricat.

4. cel mai mare regret: ca nu am fost in America cu Work and Travel, in facultate.

5. daca as fi din nou copil as alege sa fac mai mult sport si sa invat germana.

6. planuri pentru viitorul apropiat: o masina 4×4.

7. vara imi place sa ies la terasele de pe Sos. Nordului, in special la The Gang, pentru ca ma duce cu gandul la mare, ma relaxeaza si imi da o stare incredibila de buna dispozitie.

8. am mers, la un moment dat in viata, la psiholog, si recomand oricui vrea sa aprofundeze relatia cu sine insusi/insasi.

9. nu imi plac cancanurile, tabloidele, mondenul; nu inteleg ideea de a trai pe spatele imaginii altei persoane si nici de ce sa te afisezi cu cineva public daca nu sunteti casatoriti sau intr-o relatie foarte serioasa.

10. am iubit un singur barbat, cu toata inima, o sa il iubesc intotdeauna intr-un fel sau altul, indiferent de ceea ce a fost sau de ceea ce am decis… sau pe cine voi mai iubi sau am mai iubit.

Daca mai sunt intrebari, le astept! Hugs! 🙂

P.S. Pozele astea super uber sunt facute de Alina Iancu. Minunatiile ei le gasiti pe: www.alinaiancu.ro

P.P.S. “Care este cea mai veche amintire a ta”?

Ziua de nastere a fratelui meu-2 ani. Eu aveam 5 ani. Am rasturnat toate paharele de pe masa si am plecat la matusa mea pentru a scapa de cearta parintilor. :))